Clasa zero, a “n”-spea schimbare in educatie

Am gasit in ultimele zile diferite materiale despre noua idee a celor din Ministerul Educatiei, astfel Noua Lege a Educaţiei Naţionale prevede că începând cu anul şcolar 2012-2013, adică de la 1 septembrie, să avem toţi copiii care împlinesc 6 ani până la această dată înscrişi în clasa pregătitoare, sau clasa zero, una care sa-i acomodeze cu scoala, cu ideea de colectivitate.

Altfel spus, din toamna vor fi doua generatii care vor incepe scoala, cei care au implinit sase ani si cei de sapte ani. Deja masura e destul de contestata de parinti, care considera ca in acest fel copiilor “li se fura un an din copilarie” si care nu stiu cum se va desfasura acest nou proiect al ministerului, avand dubii ca el va functiona asa cum isi doresc din minister.

Nici eu n-am inteles exact scopul acestei inovatii, care mi se pare ca se inscrie in a “n”-spea incercare de reformare a invatamantului pana cand n-o sa se mai inteleaga nici parintii, nici copiii ce vrea sistemul educational de la ei. Stim cu totii ca fiecare ministru care a ocupat aceasta functie a tinut sa-si puna amprenta asupra acestui domeniu, poate cel care a suferit cele mai multe modificari in ultimii douazeci de ani. Altfel, zilele trecute glumea cineva pe internet ca daca actualul ministru va fi remaniat, vor iesi in strada si cei care n-au luat bacul in 2011. Si atunci sa vezi protest!

Si inca o remarca: odata cu noul proiect “clasa zero”, cei de la Holograf vor canta primul vers din piesa lor “Vreau o minune” asa: “Mama m-a dat prea de mic la scoala”

Eu cu cine votez?

Intrebarea cetateanului turmentat din “O scrisoare pierduta” a fost pusa, mai in gluma, mai in serios, cam la fiecare runda de alegeri din ultimii ani. Si iata ca ea revine si in acest an, cand suntem chemati din nou la urne, in vara si/sau in toamna.

Demonstratiile din aceasta saptamana, indreptate impotriva actualului regim (in primul rand) au confirmat ceea ce banuiam: chiar daca actuala putere ar fi inlaturata, nici opozitia nu se bucura de prea multa incredere. Oamenii spun: ” Pai n-au fost si astia la conducere?” si amintesc imediat cate au sa le reproseze (apropo, sunt curios daca opozitia chiar a inteles ceva din ce s-a intamplat in ultimele zile).

Manifestantii au expus cele mai diverse motive de nemultumire, iar din mesajele lor a reiesit ca politicienii de azi si-au pierdut total credibilitatea. Si totusi, cand striga “Jos cutare”, asta ar trebui sa insemne “Sus altcineva”. Dar cine?

Sa nu ne ducem la vot nu mi se pare o solutie. Sa ne folosim de acest drept, daca tot il avem. Sa spunem ca oricine ar veni, o schimbare oricum nu se va produce, mi se pare o iesire comoda din discutie. Numiti-ma naiv daca vreti.

Ne indoim de puterea votului? Atunci, daca vrem democratie, sa o practicam, pentru ca ea inseamna, dupa mine, si sa protestam fata de ceea ce nu ne convine (lucru cu care sunt de acord) dar si sa-i alegem pe cei care credem ca ne vor conduce putin mai bine. Daca nu-i gasim, sa-i votam pe cei care se apropie cat mai mult de convingerile noastre.

Sinteza protestelor din Romania

Ultimele zile au adus si in Romania proteste de strada, nascute din nemultumiri de ordin social. Scanteia care a declansat revolta populara a fost proiectul de lege al sanatatii, unul foarte controversat, care a fost lansat spre dezbatere publica si din care cel mai dezbatut subiect a fost cel despre viitorul sistemului medical de urgenta (SMURD). Unul dintre artizanii construirii sale, medicul Raed Arafat, avertiza asupra pericolului reprezentat de privatizarea sistemului care ar schimba scopul principal din “salvarea de vieti intr-o competitie comerciala”.

Dupa ce Arafat a demisionat din functia de subsecretar de stat la Minister, ca urmare a unui conflict iscat de presedintele Basescu, care l-a atacat intr-un schimb de replici la TV, opinia publica a trecut de partea medicului si a inceput sa protesteze fata de inlaturarea sa, fiind vazut ca un profesionist care nu este lasat sa lucreze, daca are opinii contrare Puterii. Ulterior, proiectul legii sanatatii a fost retras, la cererea presedintelui.

Odata iesiti in strada, in Bucuresti si in celelalte orase, oamenii au trecut de la scandarile pro-Arafat la a-si striga propriile inconveniente si frustari, profitand de ocazia care li s-a ivit. Un protest spontan, autentic, izvorat dintr-o nemultumire exprimata fata de nivelul de trai scazut, taxe impovaratoare, lipsa locurilor de munca, abuzurile actualei guvernari, orice le ingreuneaza viata. Un protest care, chiar daca nu cred ca va aduce mari schimbari, a lansat un mesaj pretios: oamenii stiu sa reactioneze si sa reclame public si raspicat ceea ce ii nemultumeste, nu mai pot rabda la nesfarsit.

Incepe CE de handbal masculin

Primul mare eveniment sportiv al anului 2012 are loc in Serbia, unde pe 15 ianuarie incepe Campionatul European de handbal masculin. Se anunta o competitie foarte interesanta, in care principala favorita este Franta, campioana europeana, mondiala si olimpica. Cu siguranta, insa, ca nationala din Hexagon va avea contracandidati puternici: Danemarca, Spania si Suedia.

Grupa A: Polonia, Danemarca, Serbia, Slovacia

Grupa B: Germania, Suedia, Cehia, Macedonia

Grupa C: Franţa, Ungaria, Spania, Rusia

Grupa D: Croaţia, Norvegia, Islanda, Slovenia

In continuare, vreau sa va arat si imnul competitiei, pe care il ascult de vreo cateva zile si imi place mult:

 

 

Intre online si offline

Diferenta dintre online si offfline este, si sub aspectul preocuparilor, una foarte mare. Ma uit si eu cata importanta isi dau unii reprezentanti ai blogosferei si ce disputa e si in spatiul asta de exprimare, intre bloggerii ceva mai bine cotati, asa-numitii A-listeri si contestatarii lor, denumiti hateri(care deseori prezinta argumente valabile). Cand iesi, insa, din online, aceasta cearta nu mai are nicio relevanta. Toate aceste figuri nu mai sunt recunoscute si agitatia lor nu prezinta vreun interes.

Eu zic ca aceia care se dau rotunzi fiindca au o anume influenta in mediul online sa nu uite ca e atat de mare diferenta intre cele doua spatii de exprimare si ca notorietatea lor si activitatea lor de pe net, pe care o intretin cu sarg, nu prezinta atata importanta pentru un om de pe strada, chiar utilizator de internet (dar care nu citeste bloguri)! Putin mai mult realism n-ar strica. De asta incerc sa ma adresez si celor care nu stapanesc prea bine terminologia online-ului.

Un observator neutru ar privi nedumerit cele doua tabere, compatimindu-le si remarcandu-i pe cei care intra in conflict pentru un trafic cat mai mare si bani de la agentii, probleme care pentru oamenii simpli vor parea neinsemnate. Online-ul si offline-ul sunt, pentru multi, universuri paralele si chiar daca pentru unii dintre noi ele se intrepatrund, pentru o larga majoritate primul e doar un hobby, celalalt e adevarata provocare.

Cum s-au imbatat romanii de Sarbatori

De la inceputul anului tot auzim prin mass-media de excesele pe care le-au facut romanii de sarbatori. Cele alimentare deja nu ne mai surprind, oamenii continua sa nesocoteasca toate sfaturile pe care le primesc din partea medicilor si apoi tot pe mana acestora ajung.

Si cum mancarea buna merge de minune si cu o bautura asociata, si aici compatriotii nostri au intrecut masura. Si nu e doar o impresie de-a mea, inalte foruri internationale o dovedesc. S-a facut atat de multa vorbire zilele astea despre bautura, incat un strain, daca ne-ar auzi, ar crede ca suntem un popor de betivi. Si din cauza consumului excesiv de alcool, acestia ajung sa produca tot felul de incidente, unele foarte grave.

Chiar asa suntem? Chiar nu stim sa ne oprim la timp pentru a nu ne face rau noua insine si celor din jur? Nu vorbesc de consumul de alcool in general (desi s-ar putea initia o intreaga discutie pe tema asta) ci mai degraba de cel din perioada sarbatorilor. Nu zice nimeni sa nu consumam cate un pahar-doua cu aceasta ocazie, dar fara excese. Cand se pierde simtul masurii, cu totii putem sa fim afectati de urmarile acestui comportament.

La multi ani!

Inca un an se incheie si-i lasa locul altuia, pe care cu totii ni-l dorim si mai bun decat a fost acesta! Se termina inca un an si din istoria acestui blog, pe care va multumesc din suflet ca l-ati vizitat si in acest an si ati comentat pe marginea subiectelor pe care vi le-am propus, incercand sa acopar majoritatea evenimentelor care m-au interesat.

Va doresc un an nou cu sanatate, inainte de toate dar si s-aveti cat mai multe motive de bucurie, sa aveti parte de realizari pe toate planurile! Ramaneti pe receptie, ne vedem in 2012, aici, pe Vointa Blog!  LA MULTI ANI TUTUROR!

Ganduri la sfarsit de an

Mi-a placut intotdeauna frenezia din jurul acesor zile dintre Craciun si Revelion, cand cu totii tragem linie si adunam lucrurile bune intamplate in anul ce sta sa se incheie. E ora bilanturilor si momentul in care rememoram evenimentele pe care le-am trait, fie ca am fost protagonisti sau doar martori, condusi mereu de speranta ca va fi (si) mai bine anul viitor. Vorba cantecului: “A mai trecut un an prin noi/ A fost si soare, au fost si ploi”

Cei mai multi dintre noi intampina cu bucurie sosirea Anului Nou, iar capacitatea noastra de a spera, la inceputul fiecarui an, intr-un viitor mai bun, chiar daca semnalele din exterior nu sunt tocmai pozitive, mi se pare fascinanta. Unii o vor numi iluzionare, altii vor spune ca n-au alternativa. Momentul care ne aduce impreuna, inchinand un pahar de sampanie in cinstea noului an e unul minunat si mi l-as dori repetat. Maturizarea nu trebuie sa insemne pierderea sperantei in mai bine.

Ii inteleg si pe aceia care primesc cu neincredere sosirea unui nou an. Si ei spera intr-o imbunatatire, in sinea lor si poate ca de noi toti, depinde sa transformam sperantele in realitati. Altfel, voi pentru ce veti tine minte anul asta? Ce realizari ati avut? (orice, cat de mici)

Vocea Romaniei- Cum se creeaza un star

Aseara a luat sfarsit primul sezon al concursului “Vocea Romaniei”. Finala competitiei de talente muzicale a fost castigata de concurentul pe nume Stefan Stan (34 ani), care a facut parte din echipa lui Smiley. Marele premiu a constat intr-un cec de 100.000 de Euro si un contract cu o casa de discuri. Chiar daca a fost un concurent valoros, nu mi s-a parut ca a fost cel mai bun.

Dintre cei patru finalisti, fiecare, condus de un nume consacrat al muzicii romanesti (Brenciu, Moga, Loredana, Smiley) oricare ar fi putut castiga deoarece valorile au fost sensibil egale. Si totusi am avut un presentiment ca Stefan Stan va castiga. Urmarind si reactiile din online de-a lungul concursului, am vazut ca e un concurent foarte apreciat, mai ales, de publicul feminin. Cu ce a convins?

Poveste de Craciun

“Niste copii iesisera sa se joace intr-o zi din preajma sarbatorilor. Si s-au jucat asa un timp pana si-au dat seama ca a inceput sa ninga, dupa care au fugit fiecare la casa lui sa vesteasca prima zapada, plini de bucurie ca au prins-o pe viu”. Rezumata, aceasta este una dintre povestile pe care le-am citit in copilarie si care mi-a ramas in minte de-a lungul anilor, dorindu-mi sa prind si eu odata prima ninsoare pe afara.

Bine, pentru copii din poveste, asta era una dintre bucuriile copilariei cea lipsita de griji. Azi nici ninsoarea nu mai vine cand o asteapta copiii, dar daca vremurile s-au schimbat, oare si copiii au facut-o? Cred ca da, nu stiu cati dintre ei mai gasesc motiv de veselie dintr-o astfel de intamplare. Si dupa ce se rupe vraja primei zapezi, nici adultii nu mai intampina cu voiosie ninsoarea. Din motive mult mai realiste.

Altfel, vine Craciunul, prilej cu care se reiau temele care se repeta anual: comercializarea excesiva a acestei sarbatori, in primul rand, lucru care nu mai trebuie demonstrat, vacantele la munte pentru cei care-si permit si pentru cei care strang gasca din timp, prevenirea exceselor alimentare (pentru cine intelege), colindele care te intampina la tot pasul (le prefer pe cele clasice, acestea ma introduc cu adevarat in atmosfera).

Eu va urez sa aveti parte de un Craciun linistit in care sa ne regasim pe noi insine si, daca se poate, sa lasam deoparte pentru cateva zile grijile zilnice!