Aseara a avut loc editia din acest an a concursului Eurovision. In acest an castigatoarea a fost Suedia, prin cantareata Loreen si a ei piesa “Euphoria”, care a castigat detasat competitia. Pe locul 2 s-a clasat Rusia, cu trupa “Buranovskiye Babushki” si piesa “Party for everybody”, iar pe 3, Serbia, cu o mai veche cunostinta a acestui concurs, interpretul Zeljko Joksimovic (care a concurat si in 2004, cand a luat locul 2) si piesa “Nije Ljubav stvar”. Romania, reprezentat de trupa Mandinga si piesa “Zaleilah”, a incheiat pe locul 12.
Spre deosebire de alti ani, nu am mai putut urmari marea finala de anul asta, din cauza unui eveniment social la care a trebuit sa particip. Am urmarit, insa, semifinalele si consider ca victoria finala a Suediei este una pe deplin meritata si prevad ca aceasta piesa va avea succes si in topurile internationale din aceasta vara.
Chiar daca multi il contesta, Eurovisionul ramane un concurs pe care il urmaresc cu placere, macar pentru componenta lui spectaculoasa si pentru momentele puse in scena, anual, de organizatori. Votul pe criterii de vecinatate geografica nu ma mai surprinde, e deja o realitate a acestui concurs, care, insa, deformeaza, deseori, clasamentul final. In continuare, piesa castigatoare:
Un program de master la care sunt inscris, gazduit de Universitatea de Stat din orasul meu si intitulat “Romanii si Romania in context european” axat indeosebi pe studiul istoriei, mi-a deschis o noua perspectiva, nu numai in ce priveste acest domeniu ci si asupra modului in care ne raportam la valorile locale si nationale intr-o epoca a globalizarii. Suna pretentios? Asa am crezut si eu. Mergeti, insa, putin mai departe cu lectura si veti vedea ca nu e chiar asa.


