Ieri a avut loc finala masculină la tenis din cadrul turneului Australian Open. Un meci memorabil, intre primii doi tenismeni ai lumii, sarbul Novak Djokovic si spaniolul Rafael Nadal. Un meci lung de 5h si 53 minute (cea mai lunga finala de Grand Slam), in care am avut parte de tenis supraomenesc, rasturnari de situatii si o proba de rezistenta fizica si psihica din partea celor doi. Nadal a fost foarte bun, dar Djokovic a fost senzational. Sarbul a avut o prestatie care m-a facut sa ma bucur sincer, la final, pentru victoria lui, desi am tinut la inceput cu spaniolul.

Un meci in care ambii meritau sa castige si care, cu siguranta, a lasat o impresie puternica telespectatorilor de pretutindeni.

Finala CE de handbal masculin, Serbia-Danemarca, a fost castigata de nordici (21-19), care au redevenit campioni europeni, prima oara dupa 2008. Miracolul danez (au revenit dupa ce au pierdut doua din primele trei meciuri si apoi au batut pe toata lumea) a invins uraganul sarbesc (o echipa care s-a ridicat foarte mult odata cu aceasta editie si care a fost sustinuta de un public frenetic, in calitate de tara-gazda).  Apararea exacta precum si inventivitatea lui Hansen sau paradele lui Landin (un portar care, incet-incet, devine unul dintre cei mai buni din lume) i-au readus pe danezi in varf.

Sportul de inalta calitate a avut, asadar, o zi fasta, iubitorii lui de asemenea. P.S: Felicitari si lui Horia Tecau pentru ca a castigat finala la dublu mixt de la Australian Open.

Si, iata ca la sfarsitul acestei saptamani a aparut si videoclipul acestei piese. Clipul se bazeaza pe ideea ca, in lumea agitata in care traim, oamenii au nu mai au timp sa iubeasca, sa zambeasca sau chiar sa-si vorbeasca unii altora  si este propunerea mea pentru voi. Ia sa ne aducem aminte, pentru cate lucruri nu mai gasim timp, din varii motive?

Altfel spus, din toamna vor fi doua generatii care vor incepe scoala, cei care au implinit sase ani si cei de sapte ani. Deja masura e destul de contestata de parinti, care considera ca in acest fel copiilor “li se fura un an din copilarie” si care nu stiu cum se va desfasura acest nou proiect al ministerului, avand dubii ca el va functiona asa cum isi doresc din minister.

Nici eu n-am inteles exact scopul acestei inovatii, care mi se pare ca se inscrie in a “n”-spea incercare de reformare a invatamantului pana cand n-o sa se mai inteleaga nici parintii, nici copiii ce vrea sistemul educational de la ei. Stim cu totii ca fiecare ministru care a ocupat aceasta functie a tinut sa-si puna amprenta asupra acestui domeniu, poate cel care a suferit cele mai multe modificari in ultimii douazeci de ani. Altfel, zilele trecute glumea cineva pe internet ca daca actualul ministru va fi remaniat, vor iesi in strada si cei care n-au luat bacul in 2011. Si atunci sa vezi protest!

Si inca o remarca: odata cu noul proiect “clasa zero”, cei de la Holograf vor canta primul vers din piesa lor “Vreau o minune” asa: “Mama m-a dat prea de mic la scoala”

Demonstratiile din aceasta saptamana, indreptate impotriva actualului regim (in primul rand) au confirmat ceea ce banuiam: chiar daca actuala putere ar fi inlaturata, nici opozitia nu se bucura de prea multa incredere. Oamenii spun: ” Pai n-au fost si astia la conducere?” si amintesc imediat cate au sa le reproseze (apropo, sunt curios daca opozitia chiar a inteles ceva din ce s-a intamplat in ultimele zile).

Manifestantii au expus cele mai diverse motive de nemultumire, iar din mesajele lor a reiesit ca politicienii de azi si-au pierdut total credibilitatea. Si totusi, cand striga “Jos cutare”, asta ar trebui sa insemne “Sus altcineva”. Dar cine?

Sa nu ne ducem la vot nu mi se pare o solutie. Sa ne folosim de acest drept, daca tot il avem. Sa spunem ca oricine ar veni, o schimbare oricum nu se va produce, mi se pare o iesire comoda din discutie. Numiti-ma naiv daca vreti.

Ne indoim de puterea votului? Atunci, daca vrem democratie, sa o practicam, pentru ca ea inseamna, dupa mine, si sa protestam fata de ceea ce nu ne convine (lucru cu care sunt de acord) dar si sa-i alegem pe cei care credem ca ne vor conduce putin mai bine. Daca nu-i gasim, sa-i votam pe cei care se apropie cat mai mult de convingerile noastre.

Dupa ce Arafat a demisionat din functia de subsecretar de stat la Minister, ca urmare a unui conflict iscat de presedintele Basescu, care l-a atacat intr-un schimb de replici la TV, opinia publica a trecut de partea medicului si a inceput sa protesteze fata de inlaturarea sa, fiind vazut ca un profesionist care nu este lasat sa lucreze, daca are opinii contrare Puterii. Ulterior, proiectul legii sanatatii a fost retras, la cererea presedintelui.

Odata iesiti in strada, in Bucuresti si in celelalte orase, oamenii au trecut de la scandarile pro-Arafat la a-si striga propriile inconveniente si frustari, profitand de ocazia care li s-a ivit. Un protest spontan, autentic, izvorat dintr-o nemultumire exprimata fata de nivelul de trai scazut, taxe impovaratoare, lipsa locurilor de munca, abuzurile actualei guvernari, orice le ingreuneaza viata. Un protest care, chiar daca nu cred ca va aduce mari schimbari, a lansat un mesaj pretios: oamenii stiu sa reactioneze si sa reclame public si raspicat ceea ce ii nemultumeste, nu mai pot rabda la nesfarsit.

Grupa A: Polonia, Danemarca, Serbia, Slovacia

Grupa B: Germania, Suedia, Cehia, Macedonia

Grupa C: Franţa, Ungaria, Spania, Rusia

Grupa D: Croaţia, Norvegia, Islanda, Slovenia

In continuare, vreau sa va arat si imnul competitiei, pe care il ascult de vreo cateva zile si imi place mult:

Eu zic ca aceia care se dau rotunzi fiindca au o anume influenta in mediul online sa nu uite ca e atat de mare diferenta intre cele doua spatii de exprimare si ca notorietatea lor si activitatea lor de pe net, pe care o intretin cu sarg, nu prezinta atata importanta pentru un om de pe strada, chiar utilizator de internet (dar care nu citeste bloguri)! Putin mai mult realism n-ar strica. De asta incerc sa ma adresez si celor care nu stapanesc prea bine terminologia online-ului.

Un observator neutru ar privi nedumerit cele doua tabere, compatimindu-le si remarcandu-i pe cei care intra in conflict pentru un trafic cat mai mare si bani de la agentii, probleme care pentru oamenii simpli vor parea neinsemnate. Online-ul si offline-ul sunt, pentru multi, universuri paralele si chiar daca pentru unii dintre noi ele se intrepatrund, pentru o larga majoritate primul e doar un hobby, celalalt e adevarata provocare.

Si cum mancarea buna merge de minune si cu o bautura asociata, si aici compatriotii nostri au intrecut masura. Si nu e doar o impresie de-a mea, inalte foruri internationale o dovedesc. S-a facut atat de multa vorbire zilele astea despre bautura, incat un strain, daca ne-ar auzi, ar crede ca suntem un popor de betivi. Si din cauza consumului excesiv de alcool, acestia ajung sa produca tot felul de incidente, unele foarte grave.

Chiar asa suntem? Chiar nu stim sa ne oprim la timp pentru a nu ne face rau noua insine si celor din jur? Nu vorbesc de consumul de alcool in general (desi s-ar putea initia o intreaga discutie pe tema asta) ci mai degraba de cel din perioada sarbatorilor. Nu zice nimeni sa nu consumam cate un pahar-doua cu aceasta ocazie, dar fara excese. Cand se pierde simtul masurii, cu totii putem sa fim afectati de urmarile acestui comportament.

Va doresc un an nou cu sanatate, inainte de toate dar si s-aveti cat mai multe motive de bucurie, sa aveti parte de realizari pe toate planurile! Ramaneti pe receptie, ne vedem in 2012, aici, pe Vointa Blog!  LA MULTI ANI TUTUROR!

Cei mai multi dintre noi intampina cu bucurie sosirea Anului Nou, iar capacitatea noastra de a spera, la inceputul fiecarui an, intr-un viitor mai bun, chiar daca semnalele din exterior nu sunt tocmai pozitive, mi se pare fascinanta. Unii o vor numi iluzionare, altii vor spune ca n-au alternativa. Momentul care ne aduce impreuna, inchinand un pahar de sampanie in cinstea noului an e unul minunat si mi l-as dori repetat. Maturizarea nu trebuie sa insemne pierderea sperantei in mai bine.

Ii inteleg si pe aceia care primesc cu neincredere sosirea unui nou an. Si ei spera intr-o imbunatatire, in sinea lor si poate ca de noi toti, depinde sa transformam sperantele in realitati. Altfel, voi pentru ce veti tine minte anul asta? Ce realizari ati avut? (orice, cat de mici)