Despre oameni care nu stiu cum sa se comporte

Am stat mult sa ma gandesc daca sa incep seria articolelor din 2013 cu acest subiect dar ultimele evenimente mi-au demonstrat ca nu pot sa fac altfel.

Decesul regizorului Sergiu Nicolaescu a declansat o serie intreaga de discutii, barfe si speculatii in jurul personalitatii, vietii si activitatii sale. Mass-media a reusit, in ultimele zile, inca o data, sa se dea in stamba, in cel mai dezgustator mod, in cautarea ratingului, acela care le anhileaza constiinta si orice urma de decenta si bun-simt. Hienele de presa s-au facut remarcate, o data in plus.

Spre lauda mea, nu am urmarit transmisiunile directe de la incinerarea regizorului, dar imaginile difuzate dupa aceea, la stiri si puternicele reactii din online, mi-au prezentat felul in care o ceremonie voit sobra s-a transformat intr-un spectacol grotesc. Aici, s-a manifestat pe deplin curiozitatea morbida a unor concetateni, pe care nu pot s-o inteleg si, cu atat mai putin, pornirile lor: huiduielile la adresa tinerei vaduve, opozitia fata de incinerarea cadavrului etc. Daca aceasta a fost optiunea cineastului, cu ce drept se opun niste oameni perfect necunoscuti?

M-au mai dezamagit si afirmatiile unor comentatori ai vietii publice. De altfel, mi se pare ca e un curent: prin noianul de aprecieri, criticilor le e mai usor sa se distinga. Si ce e mai deranjant e ca o fac imediat dupa ce moare cate o personalitate, fara sa mai astepte macar putin timp, dar cum sa mai primeasca atentie altfel?

In concluzie, toata barfoteca asta de sant, alimentata din plin si de televiziuni, a aratat fata intunecata a multor compatrioti care, fie din lipsa de educatie, fie din lipsa de caracter, fie din alt motiv, ajung sa se comporte rusinos.