Prima mea seara pe National Arena


Aseara am fost si eu pentru prima data pe Arena Nationala alturi de o gasca de prieteni si pot spune ca am fost martor la una dintre cele mai spectaculoase calificari ale unei echipe romanesti din ultimii ani. Steaua a reusit sa infaptuiasca „miracolul” pe care si-l doreau, dar in realizarea caruia nu stiu cat de mult mai credeau suporterii ei: o calificare in optimile Europa League, dupa o infrangere in prima mansa din deplasare a „dublei” cu Ajax, scor 2-0.

Am trait pe viu acea atmosfera coplesitoare despre care doar auzisem ca se creeaza la meciurile de pe Arena si imi place sa cred ca am fost si parte din ea, strigand alaturi de zecile de mii de suporteri, intr-o seara de vis.

Dupa un inceput  linistit de partida si dupa ce am remarcat din nou atitudinea obisnuita a suporterilor romani, care isi sprijina echipa favorita, rostesc si niste injuraturi patimase la ratari, dar fluiera si orice faza de atac a adversarilor. Atunci, mi-am dorit un moment de declic, unul care sa trezeasca de-a binelea publicul. Voiam sa vad cat de tare pot sa strige la un gol al Stelei. Si a venit minutul 38, cand dorinta mi s-a implinit, dupa golul lui Latovlevici.

Din acel moment, a fost altceva, am inceput sa credem in victorie, dar ne temeam sa nu fim treziti brutal la realitate, ca-n atatea alte dati, de un gol al adversarilor. Si dupa ce in repriza a doua Steaua a atacat la poarta din dreptul zonei unde stateam, publicul s-a ridicat si a admirat straduinta alor nostri. Echipa juca din ce in ce mai bine, iar publicul o incuraja tot mai frenetic, urmarind incercarile lui Tanase, bara lui Adi Popa dar si stangaciile atacantilor.

Executia fantastica a lui Chiriches din minutul 76, care a dus la golul al doilea, a facut sa erupa stadionul.  Un amestec de bucurie si uluiala. Steaua egalase scorul general, putea merge in prelungiri. In momentul ala, doream ca partida sa tina cat mai mult, sa nu se rupa vraja. Si au venit si prelungirile, cu emotii tot mai mari, odata cu trecerea timpului.

Pana la urma, meciul s-a decis la loviturile de departajare, unde stelistii au avut mintea mai limpede. Finalul a rupt zagazurile bucuriei pe stadion. Steaua reusise o calificare nesperata, dupa un scenariu aproape identic cu cel din meciul cu Valencia, din 2005, atat de invocat de mass-media zilele trecute si proiectat pe ecranul tabelei electronice chiar inaintea meciului. Acum vine Chelsea, castigatoarea UCL 2012, pe 7/14 martie. Provocarea a fost lansata.

Anunțuri

3 gânduri despre „Prima mea seara pe National Arena”

  1. Ce victorie fantastica a obtinut Steaua, ce vis implinit, ce surpriza frumoasa! Cu atat mai bine pentru tine ca ai asistat in direct la o pagina de glorie a fotbalului romanesc. Acum…ce-o fi o fi! 🙂

  2. Un comentariu foarte reusit!
    Ai reusit sa ma emotionezi.Cum ar spune Andra ,,mi s-a facut pielea de gaina”……..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s