Cum sa te uiti la televizor fara sa te indispui


Nu mai suport ipocrizia celor care se plang de calitatea programelor de la televizor, dar, cu toate acestea, scriu articole despre ele pe bloguri, posteaza pe retelele de socializare, in cautarea unora care gandesc la fel.

Ori de cate ori survine cate un eveniment (deseori, tragic) de care posturile de televiziune trag zile in sir sub pretextul ca atrage audienta, apar si aceste persoane care se declara dezgustate de ceea ce vizioneaza, dar daca i-ai intreba, ti-ar raspunde in cele mai mici detalii, aratand ca urmaresc in detaliu firul povestii, desirat cu abilitate in emisiuni care par fara cap si coada.

In ce ma priveste, am ajuns la concluzia ca sunt singurul care isi poate administra mediul de viata, pot decide ce informatii imi parvin, in ce forma si, mai ales, cat vreau sa stiu despre ele pentru a-mi crea o parere. Nu e vreo mare filosofie, cu totii am putea face la fel, dar mi se pare ca unii dintre noi sunt prea atrasi de latura morbida a stirilor.  Nu mi-e mai bine daca nu aflu detalii care ma indispun despre un anumit caz sau altul?

Si tineti cont ca, in conditiile in care astazi ne confruntam cu un surplus de informatii din toate partile (nu toate si nu intotdeauna utile), tine de fiecare sa-si aleaga mediile care ii furnizeaza stirile. Vorbim frecvent despre anxietate, de stres, de motive de ingrijorare, iar eu cred ca manifestarile lor sunt amplificate si de modul emotional de relatare a anumitor intamplari, ceea ce nu toti inteleg.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cum sa te uiti la televizor fara sa te indispui”

  1. Apropos de modul emotional de relatare a unor intamplari la tv si cat de mult cade lumea in aceasta capcana, o sa-ti dau un exemplu chiar de pe blogul meu care m-a determinat sa inchid articolul pentru comentarii. Am scris despre accidentul acela tragic din Muntenegru. Reactia a 90% din comentatori a fost stupefianta pentru mine. Oamenii nu au fost deloc impresionati de acel caz, mi-au scris ca moartea e ceva firesc si ca nu inteleg de ce a fost declarat doliu national. Imi pare rau, dar cand vezi atata indiferenta te gandesti daca oamenii mai au un dram de suflet… Nu-ti poti imagina dezamagirea mea…
    Deci iata ca oricat de emotional ar relata televiziunile unele evenimente, oamenii raman de piatra. Cel putin unii, destul de multi, cei mai multi. Daca nu ma crezi, mergi de citeste comentariile.
    Acum cu tragedia acelui baietel ucis de maidanezi. Cum ai fi vrut sa relateze televiziunile un astfel de caz? Cu zambetul pe buze? Reci si indiferenti? Ca si cum ar fi prezentat orice alta stire banala?

    1. Eu am spus doar cum procedez eu si ca s-au dat prea des, prea mult pozele copilasului ucis de caini, ca s-a deschis discutia asta nu e rau, pacat ca a trebuit sa se intample asa ceva.
      Conteaza cum te raportezi tu la un anume eveniment, lasa-i pe altii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s