Dupa 20 de ani


Anul acesta se implinesc douazeci de ani de la prima mea zi de scoala. In timpul asta am trecut (cu folos, zic eu) de  scoala primara, liceul, facultatea si doua mastere (dar nu vreau sa ma laud si nu asta nu e subiectul articolului). Totodata, este primul an in care nu ma mai aliniez la startul unui an scolar/universitar.

E timpul sa va fac o marturisire-soc: mi-a placut scoala si pentru ca am putut sa invat multe lucruri.  Pe unele le-am retinut, pe altele nu, dar stiti cum se spune:  „Educatia e ceea ce ramane dupa ce uiti tot ce ai invatat in scoala” dar si pentru partea ei de socializare. Dintotdeauna m-am simtit bine in colectivitate, m-am considerat un om de lume.  Multi tineri privesc astazi scoala mai intai ca un loc unde sa se intalneasca cu prietenii si abia apoi ca un spatiu de unde pot dobandi cunostinte noi. Nu ii condamn, nevoia de integrare este una cat se poate de fireasca.

De asemenea, in fiecare an , de cand mijlocul lui septembrie nu a mai insemnat pentru mine inceputul unui an scolar, am urmarit cum orasul in care traiesc se anima brusc in prima zi de dupa vacanta mare. E asa o agitatie, asa o frenezie pe care le (re)traiesc alaturi de cei implicati, fie ca sunt copii care intra in clasa intai fie ca sunt liceeni. Maine, ca printr-o vraja, centrul orasului va reveni la apatia zilnica. Insa azi e ziua care le place tuturor, cand n-au ore de ascultat, teme de facut sau lucrari de sustinut.

Dar cu fiecare an care trece, constat cum se schimba atitudinea generatiilor care vin din urma. Astfel, desi in accesele mele de nervozitate, gasesc celorlalti tineri destule defecte (pe care poate ca le si au, depinde cum privesti), trebuie sa recunosc ca, in majoritate, adolescentii de azi sunt mai naturali, mai practici, mai indrazneti decat eram noi la varsta lor. E posibil ca asta sa le ajute in viitor, timpul ne va spune. Au acces la mai multe facilitati dar au si mai multe riscuri de asumat.

Altfel, voi de ce perioada a vietii petrecute in scoala va aminiti cu cea mai mare placere?

Anunțuri

1 gând despre „Dupa 20 de ani”

  1. Frumos, foarte frumos. De ce soc, si mie mi-a placut scoala. Si mereu ii spuneam fie-mii, ai sa plangi tu dupa scoala, iar anii au trecut si acum e si ea deja nostalgica dupa liceu.
    Ani buni dupa ce-am terminat inca mergeam la deschidere cu flori in mana, pana cand unii dintre dascalii mei s-au dus sa educe in alta galaxie…
    Si-mi place, exact cum spuneai si tu, forfota primei zile cand mari si mici au aceleasi emotii, e un fel de revelion care se tine ziua. Am vazut o chestie anul acesta care chiar m-a bucurat: o clasa de liceu, toti aveau un trandafir alb in mana pt. doamna diriginta. Am ramas placut impresionata. Poate ca tinerii din ziua de azi trebuie sa fie mult mai indrazneti si mai pragmatici, cred ca viata lor e mult mai dura din start, eu cel putin am fost mult mai protejata.
    La perioada din scoala nici nu stiu, generala sau liceul au fost mai frumoase? Nu stiu, cred ca amandoua au avut momentele lor inegalabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s