Politicienii s-au dat din nou in spectacol

Astazi s-a produs un moment unic in politica de la noi: partidul de guvernamant si-a dat jos propriul Executiv, la aproape sase luni de la investire, printr-o motiune de cenzura. Aceasta criza, care a cuprins PSD-ul, dar si scena politica in ultima saptamana, pare sa fi luat sfarsit, odata cu debarcarea Guvernului.

Cu toate acestea, nici analistii nu au putut sa determine cauzele care au dus la izbucnirea acestui conflict, fara sa intre pe terenul speculatiilor. Unii au spus ca prim-ministrul Sorin Grindeanu a incetat sa fie mai executantul docil, care sa incuviinteze la tot ce i-a cerut (inclusiv in sensibilul domeniu al justitiei) liderul partidului, Liviu Dragnea, vazut inca de la instalarea echipei de la Palatul Victoria, ca adevaratul sef al Guvernului, drept pentru care acesta l-a inlaturat, fiindca nu-si dorea un premier cu personalitate.

Altii au crezut in varianta oferita publicului chiar de Dragnea, cum ca premierul nu a indeplinit, chiar intr-o jumatate de an, masurile anuntate in programul de guvernare cu care PSD a castigat alegerile si caruia i-a fost evaluata, de catre un tert, prestatia ca fiind una ineficienta.

Cert este ca, oricum ar sta lucrurile, nu trebuia sa se ajunga pana aici. Am vazut, inca o data, ca politicienii sunt capabili sa se rafuiasca aprig intre ei (chiar in interiorul aceluiasi partid), pentru putere, pentru functii si sunt gata sa faca orice compromis pentru a-si atinge scopurile. Cetatenii sunt lasati la coada listei de prioritati, ei fiind buni doar la alegeri, pentru a introduce buletinul de vot in urna.

Mingea se afla acum la presedintele Klaus Iohannis, care poate sa numeasca un nou premier, fie din partea coalitiei de la Putere (PSD-ALDE) sau sa aleaga un alt candidat care sa nu convina majoritatii existente acum. Criza poate continua intr-o noua forma sau se poate incheia, cu un nou Guvern, care sa implementeze sau sa ajusteze masurile din program, mai bine decat au facut-o predecesorii lor.

Dar daca nu va fi asa? Vom schimba Executivul la fiecare sase luni? Nu se poate continua astfel. Intr-un climat constant de instabilitate nu se poate construi nimic durabil, asa incat sa beneficiem cat mai multi de roadele unei bune guvernari.

Cu ce ramanem dupa protestele din ultimele saptamani

De mai bine de o saptamana, suntem martorii unui val de proteste  de o amploare nemaivazuta in Romania dupa Revolutie.

Totul a pornit, dupa cum se stie, de la adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 13, prin care se urmarea aducerea unor modificari legislatiei penale, intr-un mod netransparent si care a starnit foarte multe controverse din cauza prevederilor ei, in special aceea care redefineau abuzul in serviciu. Trebuie mentionat ca in trecut, actuala definitie a acestei infractiuni a fost contestata de unii specialisti in domeniul juridic din cauza ambiguitatii sale care poate crea, la randul ei, abuzuri.

Aceste decizii ale Guvernului, parte a unui proiect mai mare care mai includea, initial,  amnistia si gratierea, luate intr-o sedinta nocturna, au fost interpretate de opinia publica ca o incercare a Puterii de a scapa de dosarele pe care le are in justitie, insusi seful PSD fiind judecat pentru abuz in serviciu.

Daca la inceput acesta a fost motivul demonstratiilor din Piata Victoriei, ele s-au transformat, apoi, intr-unele impotriva coruptiei, hotiei, minciunii, probleme vechi ale Romaniei. Toti cei care au iesit in strada au declarat ca apara un principiu: acela ca legea sa fie egala pentru toti si cei de la Putere sa nu o aplice in interes propriu, discretionar. Intre timp, ordonanta a fost abrogata, dar lumea a continuat sa protesteze, cerand acum demisia Guvernului. In replica, a inceput un alt miting la Palatul Cotroceni, unde un alt grup cere demisia presedintelui Klaus Iohannis.

Altfel, manifestatiile ample, dar pasnice, cu accente impresionante, chiar de spectacol pe alocuri, au crescut in intensitate cu fiecare seara care a trecut si au adunat mii pana la sute de mii in majoritatea oraselor tarii dar si in randul romanilor din diaspora care s-au organizat, in cea mai mare parte, pe retelele sociale.

In epoca internetului si a Social Media, o idee se poate raspandi nemaipomenit de   repede, iar forta retelelor sociale este, in continuare, subestimata la noi. Acolo se exprima o noua generatie care se manifesta altfel si care vrea sa fie ascultata. Desigur, unii pot spune ca o parte dintre cei care se afla in strada ori sunt manipulati, ori sunt adusi de „efectul de turma”,  dar cred ca nu poate fi trecut cu vederea ca au fost foarte multi oameni care au participat in ultimele zile la manifestatii si trebuie vazut ce vor acestia. Daca stam bine sa ne gandim, nu suntem prima tara unde revolte populare au inceput de pe Internet in ultimii ani.

Oricum ar fi, marele castig al miscarii de protest din ultimul timp mi se pare retrezirea unei cunostinte civice in randul conationalilor nostri, pe care mi i-as dori la fel de activi si de convinsi de justetea cauzei pe care o apara, si cu alte ocazii, fiindca sunt atat de multe lucruri de indreptat in tara noastra, chiar si dupa 27 de ani de democratie.

 

Donald Trump- omul imprevizibil

Al 45-lea presedinte din istoria Americii, Donald Trump, a fost instalat ieri, in mod oficial, in functie. Victoria lui la alegerile din noiembrie 2016 a surprins pe toata lumea care s-a intrebat, de atunci, ce va aduce pentru America, dar si pentru mapamond, „era Trump”, asa cum s-a grabit s-o numeasca presa.

De obicei, un nou inceput in politica este intampinat cu speranta si curiozitate, dar de aceasta data, lumea este destul de sceptica, fiindca este vorba de o persoana fara experienta politica, cunoscuta mai degraba datorita carierei sale de mare succes in lumea afacerilor si emisiunilor TV, tip reality-show, pe care le-a condus. Dar, in acelasi timp, un candidat care a castigat alegerile datorita sistemului de vot american, unde electorii au avut o pondere mai mare decat votul popular.

Trump este un personaj imprevizibil, controversat, un tip care s-a remarcat prin stilul direct, lipsit de diplomatie, coleric, care a rostit in campania electorala declaratii care au suparat mai multe categorii sociale, precum femeile sau imigrantii si care n-au reusit sa ofere incredere cu privire la subiecte delicate din politica externa. Si asta cu atat mai mult cu cat ne aflam intr-un context international tensionat.

Dar presedintia SUA, cred, cea mai mare putere mondiala, nu se va compara cu niciuna dintre ipostazele in care s-a aflat in trecut, fiindca deciziile pe care le ia seful statului american pot sa afecteze intreaga omenire. Este o responsabilitate foarte mare, care va presupune, desigur, si consiliere din partea membrilor administratiei, deoarece presedintele nu poate sa hotarasca de unul singur.

Asadar, putem spune ca si America dar si lumea plonjeaza in necunoscut, odata cu alegerea lui Trump si ne ramane doar sa urmarim evolutia lucrurilor, cu speranta ca mandatul lui nu va zdruncina un echilibru si asa fragil al relatiilor internationale.

La multi ani de Anul Nou!

Viata este cea mai tare poveste in desfasurare. Uneori mai vesela, alteori mai trista, deseori surprinzatoare, dar intotdeauna fascinanta. Este o aventura plina de emotii, la care participa fiecare dintre noi si care merita savurata pe deplin. Mai linistita sau mai agitata, lumea in care traim isi scrie, zi de zi, an de an, incarcata de vise si sperante, povestea frumoasa si mereu imprevizibila.

Sa credem ca va fi mai bine pentru toata lumea in noul an si sa nu ne pierdem capacitatea de a ne mira si de a ne bucura de tot ceea ce descoperim in calatoria noastra! La multi ani si toate cele bune, prieteni!

Cea mai mare dintre echipele mici a castigat Euro 2016

Avem o campioana europeana la fotbal in premiera: Portugalia, care a invins tara-gazda, Franta, in finala EURO 2016, dupa prelungiri, cu 1-0, prin golul rezervei Eder, intr-un scenariu, parca, in oglinda cu turneul din 2004. Atunci, invingatorii de aseara, pe atunci gazde, erau invinsi de Grecia, in cea mai mare surpriza din istoria CE. Dar cred ca aici se opresc asemanarile dintre cele doua evenimente.

Este, de fapt, primul mare titlu castigat de una dintre cele mai constante echipe nationale ale fotbalului european (cu patru semifinale in ultimele cinci editii si o prezenta obisnuita la turneele finale), dar care nu traise pana acum bucuria cuceririi unui trofeu. O tara cu traditie la fotbal, care i-a dat lumii pe Eusebio, Figo, Rui Costa, Deco, Fernando Couto sau Pauleta. Cred ca putem vorbi de cea mai mare echipa dintre cele considerate mai mici. Nu are valoarea sau imaginea Germaniei, Italiei sau Spaniei, dar nici prea departe de ele nu este.

O echipa care graviteaza in jurul vedetei sale, Cristiano Ronaldo, care, insa, a iesit aseara prematur din joc, accidentat, ceea ce cred ca i-a indarjit pe coechipierii lui, i-a mobilizat suplimentar. Astfel, ei au rezistat in fata Frantei, care a ratat marile ocazii ale finalei si l-a facut erou pe Rui Patricio, portarul advers, si, una peste alta, parea sa aiba toate datele pentru a castiga meciul si, totodata, competitia. Dar aceasta echipa nu inseamna doar Ronaldo, aveau multi sa descopere, aici se impletesc talentul si dorinta de afirmare a unui Renato Sanches, Joao Mario sau William Carvalho cu experienta lui Pepe, Nani sau Ricardo Carvalho.

Apropo de tineri, echipa sub 21 de ani a pierdut finala Europeanului de anul trecut, in fata Suediei, la 11 m, iar din lot faceau parte, printre altii, W. Carvalho si J. Mario, componenti de baza ai nationalei mari la Euro 2016. Asadar, echipa are si viitorul asigurat, fiindca pepinierele locale produc mereu viitoare staruri ale fotbalului, care sa fie vandute pe sume mari la cluburile de elita ale Europei.

E clar ca si norocul a jucat un rol important, deoarece evenimentele s-au succedat in asa fel incat Portugalia a ajuns in fazele eliminatorii cu doar trei egaluri , in optimi si sferturi au castigat dupa prelungiri si/sau lovituri de la 11 m, iar in semifinale au intalnit una din revelatiile editiei, Tara Galilor. Dar asta nu le ia din merite fotbalistilor lusitani, fiindca, in sport, cand valorile sunt apropiate, echipa care castiga mai poate avea de partea ei, pe langa valoare, si sansa. A fost inca o dovada ca fotbalul nu e vreo proiectie infailibila pe calculator, oricand surprizele se pot produce.

Pe final, inca un detaliu: Mai tine cineva minte ca parcursul Portugaliei in calificarile pentru Euro 2016 a inceput cu o infrangere pe teren propriu, 0-1 cu Albania? Si iata-i unde au ajuns. Sa speram ca si Romania va merge pe un drum nou cu noul selectioner german si va face din esecul cu aceeasi Albanie, de la Euro doar o amintire neplacuta.

 

Ce am inteles eu ca inseamna Brexitul

Marea Britanie a votat, in cadrul unui referendum, sa iasa din Uniunea Europeana. Pentru ca este o premiera in istoria UE ca o tara sa paraseasca blocul comunitar, nici nu pot fi evaluate urmarile  acestei decizii, e de asteptat ca, pe termen lung, acestea sa nu fie unele pozitive. Si tocmai pentru ca arunca viitorul Uniunii intr-o stare de incertitudine, optiunea britanicilor este criticata de restul statelor membre.

In acest moment, exista pericolul ca si alte state sa caute sa-i urmeze exemplul, ceea ce ar subrezi inca si mai tare constructia europeana. Iar politicieni lipsiti de simtul realitatii, dar cu priza la publicul dezamagit de cum merg lucrurile, care sunt gata sa sustina renuntarea la calitatea de membru, sunt in multe tari, iar discursul lor plin de iluzii capata tot mai multi adepti. Practic, UE merge acum pe gheata subtire.

Dar, cred ca nicio tara nu se va lansa intr-un asemenea demers pana nu va vedea ce soarta va avea Regatul Unit, a carui situatie este chiar mai complicata, fiindca statele care il compun au facut opinie separata unele fata de celelalte (Anglia si Tara Galilor au votat pentru iesire, Scotia si Irlanda de Nord pentru ramanere). Apoi, iesirea unei tari din UE nu se va produce intr-o saptamana sau intr-o luna, ci este un proces mai lung, care antreneaza si efecte dintre cele mai diverse (politice, economice etc.)

In ce priveste Romania, si tara noastra este afectata, mai mult sau mai putin, de ce se petrece cu Uniunea Europeana, in care ne-am dorit sa aderam si din care facem parte, incepand cu anul 2007. Nu suntem o insula indepartata, suntem interconectati cu tarile spatiului comunitar, iar o eventuala destramare a Uniunii ne-ar lasa in voia sortii.

De altfel, o sa inchei cu un citat care mi se pare ca rezuma ceea ce am urmarit noi de la Uniunea Europeana: „Poate mai mult decat majoritatea statelor europene, Romania vede in relatia cu UE  sansa extraordinara de a invinge capcana inapoierii si realizarea aspiratiilor seculare de modernizare” Cat am obtinut, poate judeca fiecare.

 

 

Ce astept de la Romania la Euro 2016

Azi incepe in Franta a 15-a editie a Campionatului European de fotbal si pentru prima data dupa 8 ani, va participa si nationala Romaniei care, dupa cum stiti, va juca in grupa A, impotriva tarii gazda, Elvetiei si Albaniei.

Chiar daca a fost obtinuta dintr-o grupa accesibila, chiar daca actuala generatie nu mai are jucatori de valoare, iar jocul „tricolorilor” nu este unul atragator, aceasta calificare la EURO 2016 ne-a bucurat pe noi toti, suporterii nationalei, ai fotbalului romanesc, chiar asa intr-un declin accentuat, asa cum e in momentul de fata.

Mie, unuia, mi-era dor de serile acelea care ne aduna la un loc, care ne provoaca sa comentam, sa reactionam puternic la fazele din jocurile alor nostri, de frenezia care invaluie un meci mare al Romaniei. Ne-am uitat anii astia la turneele finale ca la un spectacol fotbalistic de clasa, dar unii dintre noi s-or fi intrebat: ar fi avut loc si Romania aici? Ar fi avut sanse la victorii sau s-ar fi facut de ras?

De data aceasta, Romania este parte integranta din acest eveniment major si are mai multe sanse ca oricand sa se afirme, sa lupte pentru a lasa o impresie favorabila pe scena europeana si sa creeze amintiri placute suporterilor, fie ei aflati pe stadion sau de acasa: are o grupa potrivita, poate beneficia de noul format al C.E. si va juca, in premiera, in meciul de deschidere, impotriva tarii gazda, iar primul meci la un campionat starneste interes pretutindeni, oricine ar juca.

De la ultimul Euro jucat, s-au schimbat multe, mai degraba in rau. Am schimbat de trei ori selectionerul si dupa alegerile facute, am ramas cu impresia ca batem pasul pe loc, s-au retras liderii generatiei anterioare, Mutu si Chivu, jucatorii de azi nu prea prind postul de titular la echipele din strainatate unde joaca, echipe intregi din fotbalul intern s-au desfiintat sau sunt in pragul colapsului.

Si totusi, iata-ne aici, asa cum am visat, din nou la un turneu final, primul cu 24 de echipe si unde actuala generatie este datoare sa-si joace sansa de a intra in istorie. Sa-i fim alaturi si sa ne bucuram de sarbatoarea fotbalului continental, de azi incepand, pentru fix o luna!

Scenarita la romani

Am prevazut aseara ca povestea mortii patronului firmei Hexi Pharma, firma implicata in scandalul dezinfectantilor diluati vanduti in spitalele din Romania, va fi Raiul conspirationistilor.  Si am avut dreptate. Internetul abunda de scenarii, fiecare are o versiune despre circumstantele producerii accidentului in care a murit Dan Condrea, devenit unul dintre cei mai huliti oameni din tara, dupa aparitia dezvaluirilor despre escrocheriile acestei firme, care au pus in pericol viata atator cetateni.

Anchetatorii merg in acest caz pe trei piste: accident de circulatie, sinucidere sau crima. Oamenii au, insa, mult mai multe idei si sunt gata sa-si creeze propria imagine despre ce s-a intamplat aseara. Totul pentru ca nu au incredere in variantele oficiale, se tem sa fie mintiti, manipulati, nu mai cred ca autoritatile vor face o ancheta transparenta si eficienta si de asta, fabrica sau preiau teorii pe care nu le pot sustine.

S-a demonstrat inca o data ca poporul asta are o imaginatie asa de bogata si asa de mult ii place sa construiasca teorii care mai de care mai bizare, mai aiuritoare.  Azi, tot omul are acces la Internet si isi poate expune parerile pe bloguri, pe forumuri, pe Facebook si, daca nu ia totul in bascalie, inventeaza vreun scenariu incurcat, gata de o ecranizare.

Pana la urma, E dreptul lui. Dar asa cum fiecare are posibilitatea de a se exprima liber , la fel ramane la latitudinea noastra si daca vom crede sau nu in opiniile de pe net sau de pe strada, chiar daca ele pot fi bazate doar pe presupuneri. Oricine isi pune intrebari despre un eveniment sau altul, fie si numai din curiozitate. Nu zice nimeni sa iei de bun chiar tot ce auzi, dar unii cad in extrema cealalta, de a nu mai crede in nimic, nici chiar atunci cand lucrurile sunt evidente. (ceea ce, totusi, nu pare a fi cazul aici)

Marea noutate: cardul de sanatate

Ultimele saptamani au adus multe noutati in viata romanilor: cardul de sanatate e una dintre ele. De la 1 mai, nu te mai poti prezenta la medic pentru a primi servicii de specialitate fara acest document pe care fiecare asigurat l-a primit prin posta. Cu alte cuvinte, cardul de sanatate a devenit, de la 1 mai, singurul instrument de validare a serviciilor medicale.

Dar cand medicii au trebuit sa lucreze efectiv cu el, au inceput si problemele. Nici pacientii nu au parut sa inteleaga utilitatea cardului, fie din lipsa de informare, fie din lipsa de incredere, nici medicii nu s-au aratat prea cooperanti (desigur, nu in toate cazurile) Asa s-au creat cozile pe care le-ati vazut la stiri, unde nici furnizorii serviciilor medicale, nici beneficiarii lor nu mai aveau rabdarea sa inteleaga cum functioneaza noutatile din sistem. Unii nici macar n-au intrat in posesia cardului, ceea ce a dus la alte complicatii.

Orice inceput e greu si este necesara o perioada de adaptare la noile cerinte, mai ales in conditiile informatizarii serviciilor, dar nu are nimeni timp sa astepte, ceea ce ma duce cu gandul la intrebarea: oare, atunci cand guvernantii aplica o masura, nu se gandesc si la cum va putea ea sa fie aplicata in realitate? In mintea lor, de la formularea in teorie pana la implementarea propriu-zisa, totul ar trebui sa mearga ca pe roate. Si, totusi, nu se intampla asa. Fiindca se lucreaza cu oameni, nu cu masinarii (care mai dau si ele rateuri si care sunt, la urma urmei, manuite tot de oameni).

Problema cu cardul a generat si confuzii, pe alocuri comice, cu persoane care l-ar fi introdus in bancomate, dar asta nu mai poate fi imputat celor din guvern, care nu pot sa faca si educatie celor care n-au primit-o la timp. Oricat le-ai explica, tot se vor gasi unii care nu au receptionat corect mesajul.

Apoi, dupa cardul de sanatate, au mai aparut si alte idei precum loteria bonurilor fiscale sau impozitarea bacsisului, care nu si-au atins pe deplin scopul ori s-au dovedit imposibil de aplicat ca intr-o veche vorba romaneasca, „nu scoti castigul din paguba”. Pana la urma, ceea ce ar fi de reclamat nu sunt atat propunerile in sine, care pot fi bine intentionate, ci lipsa de viziune cu care sunt aplicate. O tara nu poate fi condusa cu legi care se schimba de la o saptamana la alta.

 

Unde ne grabim asa de tare?

Suntem din ce in ce mai nerabdatori in toate aspectele vietii. Societatea contemporana sufera de un adevarat sindrom al lipsei de rabdare, pe care pana nu demult, il consideram drept o caracteristica a „secolului vitezei”. A devenit limpede pentru toata lumea: in aceste vremuri in care a devenit foarte important sa iesi in fata, sa te remarci prin orice mijloace, prea putini mai asteapta pana sa ia anumite decizii.

In trafic, in afaceri, in conversatiile zilnice, chiar si la citit, mergem de parca ne-ar impinge de la spate continuu cineva, alergam dupa treburi de la un weekend la altul, totul se face in cea mai mare viteza, in speranta ca investitiile noastre de orice natura (in bani, in oameni, in sentimente etc.) ni se vor intoarce, de preferinta, cat mai repede posibil. N-o sa ma apuc sa raspandesc idei despre un stil de viata mai putin agitat, e deja plina piata de astfel de profeti, doar ma intreb: unde ne-om fi grabind asa?

Cred ca si tehnica moderna are o contributie majora la aceasta stare de spirit. La o simpla cautare pe Google, rezultatele ne apar imediat, primim informatii de pe o multime de canale si nu mai avem cand sa reflectam la ce am aflat, iar in convorbirile online, majoritatea tinerilor folosesc cuvinte mai mult prescurtate, incat a devenit o limba paralela. Aproape ca ajungi sa-ti doresti ca si in viata reala lucrurile sa se intample tot atat de repede, sa nu mai fie nevoie sa muncesti prea mult si sa astepti indelung pentru realizarea unor obiective. Toate aceste beneficii ajung sa-si puna amprenta asupra noastra, fiindca oamenii nu sunt programati asemenea calculatoarelor.

Spuneam ca pana si la citit, care ar trebui sa fie o activitate relaxanta, ne grabim sa sarim peste pagini, sa aflam sfarsitul povestii, sau sa absorbim informatiile primite si sa le folosim in viata cotidiana (in functie de tipul cartii, desigur). Chiar dintr-o carte gasisem o poveste despre un avocat foarte stresat, care a ajuns la o femeie care practica meditatia, iar acesta i-a dat un manunchi de stafide, dar l-a sfatuit sa le manance una cate una si sa constientizeze momentul in care o face, sa-si puna la treaba toate simturile.

Poate asta ne trebuie si noua, sa fim mai atenti la ce e in jurul nostru si mai rabdatori, fiindca la cum ne simtim ca intr-o competitie in toate aspectele vietii, asta sigur nu ne va face bine pe viitor.