Mai are blogul viitor?

In ultima vreme am stat si m-am gandit daca blogul mai are viitor. Luna viitoare se vor implini sapte ani de cand scriu aici, de capul meu, din placerea de a imparti cu toti cei care m-au vizitat: idei, atitudini, sentimente, gusturi.

Ideea tinerii unui jurnal online  s-a indepartat foarte mult de sensul initial si am remarcat tendinta de a transforma aceasta pasiune intr-o afacere. Cu alte cuvinte, detinatorii unui blog au cautat sa scoata si bani din aceasta indeletnicire. Astfel, s-au inmultit articolele in care sunt laudate diverse produse, asa-numitele advertoriale. Cu totii incearca, mai nou, sa ne vanda ceva sau sa-si vanda propria imagine. Datorita blogului, unii au avut beneficii materiale, poate si-au gasit de lucru, si-au facut prieteni noi, au plecat in excursii sau au trait experiente iesite din comun.

Odata cu trecerea timpului, si blogosfera se profesionalizeaza si, pana la urma, e firesc sa fie asa. Aceia care si-au castigat un public fidel, care propun mereu subiecte de discutie atractive, care stiu sa povesteasca si care stiu sa-si sustina opiniile sa reziste si pe mai departe. Dar mai e ceva: cu toate ca deschiderea unui blog e cat se poate de simpla, drept pentru care multi au facut-o, greutatea vine din intretinerea periodica a acestui spatiu de exprimare pe internet.(nu oricine are talentul si rabdarea necesare).

Tinerii de azi s-au obisnuit sa traiasca „pe repede inainte” si sa primeasca imediat recatii la o postare sau la o fotografie, de aceea, Facebookul sau alte retele de socializare sunt atat de populare printre acestia. Ei nu mai au rabdarea sa parcurga un text lung, totul se consuma repede, pe fuga.

E greu sa explici cuiva bloggingul, in semnificatia lui initiala, si asta chiar unora care utilizeaza frecvent internetul, fara sa fii intrebat: „Tie ce-ti iese de aici?”, „De ce faci asta?” Ideea de blog poate ca e mai inteleasa ca acum sapte ani, dar nu stiu cat e de raspandita. Personal, am cautat, in primul rand, un loc in care sa imi adun gandurile, sa-mi urmez o pasiune, sa-mi prezint viziunea despre actualitate. Si totusi, revin la intrebarea initiala: Mai are bloggingul viitor?

Anunțuri

Citatul zilei

Traim o epoca de mare creativitate. Universul nostru cotidian sta sub semnul ei. Ea este ceruta la serviciu, sugerata in cuplu, incurajata in educarea copiilor, propusa atunci cand ne gestionam finantele, recomandata pentru a ne organiza distractiile. Produsele inventivitatii umane sunt peste tot: reclame penetrante, jocuri video irezistibile, romanul citit pe plaja, ultimul film depsre care se vorbeste, melodia de succes, masina si creditul ei, moda care se demodeaza? La nivel individual, creativitatea este adesea asociata cu echilibrul si bunastarea.”

(Olivier de Ladoucette-Forta mintii, Editura Trei, 2012)

Nu poti multumi pe toata lumea

Azi am decis sa va prezint o povestioara cu talc pe care am aflat-o de la cineva si pe care am cautat-o apoi pe internet, pentru ca ea ilustreaza foarte bine o situatie cu care deseori ne confruntam in viata si ma refer aici la toate actiunile pe care le intreprindem, care vor fi privite diferit de persoanele pe care le intalnim (gura lumii)

„Era odată un cuplu cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească, să călătorească şi să cunoască lumea. Astfel, plecară la drum toţi trei cu urecheatul lor.

Trecând prin primul sat, lumea comenta: “Priveşte copilul ăsta prost crescut: el sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgându-l de frâu”.

Atunci, femeia îi spuse soţului: “Nu vom permite ca lumea să vorbească urât despre copil”. Bărbatul coborî copilul şi se urcă el. Ajungând la următorul sat, oamenii murmurau: “Priveşte acest tip neruşinat; lasă copilul şi sărmana femeie să tragă măgarul, în timp ce el merge foarte comod pe animal”.

Atunci, luară hotărârea să o urce pe ea pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul trăgeau de frâu. Trecând prin al treilea sat, locuitorii vorbeau în barbă: “Săracul om. După ce că munceşte toată ziua, trebuie să ducă femeia pe măgar… Şi bietul copil, ce să aştepte de la o astfel de mamă!”

S-au pus de acord şi au urcat toţi trei pe măgar, pentru a-şi continua pelerinajul. Ajungând în satul următor, au auzit locuitorii zicând: “Sunt nişte bestii, mai bestii decât măgarul care îi cară, îi vor distruge coloana “.

Până la urmă, au decis să coboare toţi trei şi să meargă alături de animal. Dar, trecând prin satul următor nu puteau să creadă ceea ce vocile spuneau surâzând cu superioritate: “Priviţi la idioţii ăştia trei: merg pe jos, când au un măgar care ar putea să-i ducă”.

Sase ani pe blog

Saptamana asta s-au implinit sase ani de cand am inceput sa scriu pe blog si nici mie nu-mi vine sa cred ca a trecut atata timp. Acest blog ramane, pentru mine, exemplul unui lucru facut doar din pasiune, fara dorinta de a castiga bani de pe urma lui, unde am incercat sa-mi tratez cu respect cititorii, oferindu-le o noua perspectiva. N-am avut vreodata un trafic prea mare, dar nu m-am lasat din cauza asta, doar mi-a placut sa stiu ca exista un loc unde sa ma pot exprima liber si care sa reflecte preocuparile si interesele mele.

Un spatiu care poate fi imbunatatit constant (inca ar mai fi destule de pus la punct) datorita caruia am invatat o multime de lucruri, care m-a facut sa evoluez in ce priveste calitatea articolelor si care ar trebui sa-mi fie un camin online. Cand am inceput acest blog, nu stiam cat de departe voi merge cu el, n-am avut un plan creat in minte, dar pastrez speranta ca intr-o zi imi va fi util si va fi apreciat asa cum ar merita.

Asadar, multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi pana acum, sper sa-i fac sa ramana si pe mai departe si chiar sa conving si pe altii sa li se alature. Continuu sa privesc aceasta lume in continua miscare si sa consemnez evenimentele care ii determina viitorul dar si toate aspectele care imi atrag, intr-un fel sau altul, atentia. Vointa Blog merge mai departe, au trecut doar primii sase ani.

Citatul zilei

Nu mai stiu unde am gasit prima data citatul acesta, dar mi-a placut in mod deosebit, de aceea vreau sa-l impart si cu voi:

„La un ziar, intotdeauna citesc intai pagina sportiva pentru ca arata realizarile oamenilor,  pentru ca prima pagina nu arata decat esecurile oamenilor!”

Retelele sociale nu sunt totul pe net

Un studiu publicat recent în presa americană arată că folosirea intensă a Facebook te poate întrista. Motivul: începi să crezi că ceilalţi duc o viaţa mai frumoasă decât a ta. La această concluzie contribuie şi numărul de persoane din lipsa de prieteni pe care, în realitate, nici nu le cunoşti.
Astfel, cu cât mai multe noutăţi despre viaţa în aparenţă perfectă a necunoscuţilor, cu atât ai senzaţia că viaţa ta este mult mai rea decât este în realitate. Autorul studiului spune că acest lucru se întâmplă pentru că senzaţia creată de postările vesele este că viaţa utilizatorilor respectivi este mereu aşa. Există însă o soluţie pentru acest lucru: un contact mai puternic cu viaţa reală. VIA

Nu vi s-a intamplat niciodata?