Cu ce ramanem dupa protestele din ultimele saptamani

De mai bine de o saptamana, suntem martorii unui val de proteste  de o amploare nemaivazuta in Romania dupa Revolutie.

Totul a pornit, dupa cum se stie, de la adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 13, prin care se urmarea aducerea unor modificari legislatiei penale, intr-un mod netransparent si care a starnit foarte multe controverse din cauza prevederilor ei, in special aceea care redefineau abuzul in serviciu. Totusi, definitia actuala a acestei infractiuni a fost contestata de unii specialisti in domeniul juridic deoarece a fost considerata drept ambigua si poate crea, la randul ei, abuzuri.

Aceste decizii ale Guvernului, parte a unui proiect mai mare care mai includea, initial,  amnistia si gratierea, luate intr-o sedinta nocturna, au fost interpretate de opinia publica ca o incercare a Puterii de a scapa de dosarele pe care le are in justitie, insusi seful PSD fiind judecat pentru abuz in serviciu.

Daca la inceput acesta a fost motivul demonstratiilor din Piata Victoriei, ele s-au transformat, apoi, intr-unele impotriva coruptiei, hotiei, minciunii, probleme vechi ale Romaniei. Toti cei care au iesit in strada au declarat ca apara un principiu: acela ca legea sa fie egala pentru toti si cei de la Putere sa nu o aplice in interes propriu, discretionar. Intre timp, ordonanta a fost abrogata, dar lumea a continuat sa protesteze, cerand acum demisia Guvernului. In replica, a inceput un alt miting la Palatul Cotroceni, unde un alt grup cere demisia presedintelui Iohannis.

Altfel, manifestatiile ample, dar pasnice, cu accente impresionante, chiar de spectacol pe alocuri, au crescut in intensitate cu fiecare seara care a trecut si au adunat mii pana la sute de mii in majoritatea oraselor tarii dar si in randul romanilor din diaspora care s-au organizat, in cea mai mare parte, pe retelele sociale.

In epoca internetului si a Social Media, o idee se raspandeste foarte repede si daca nu e impartasita, ea se pierde, iar forta retelelor sociale este mult subestimata la noi. Acolo se exprima o noua generatie care se manifesta altfel si care vrea sa fie ascultata. Bine, unii vor spune ca o parte dintre cei care se afla in strada ori sunt manipulati, ori sunt adusi de „efectul de turma”,  dar eu cred ca nu poate fi trecut cu vederea ca au fost foarte multi oameni care au participat in ultimele zile  la manifestatii. Daca stam bine sa ne gandim, nu suntem prima tara unde revolte populare au inceput de pe Internet in ultimii ani.

Oricum ar fi, marele castig al miscarii de protest din ultimul timp mi se pare retrezirea unei cunostinte civice in randul conationalilor nostri, pe care mi i-as dori la fel de activi si de convinsi de justetea cauzei pe care o apara, si cu alte ocazii, fiindca sunt atat de multe lucruri de indreptat in tara noastra, chiar si dupa 27 de ani de democratie.

 

Eu cu cine votez?

Intrebarea cetateanului turmentat din „O scrisoare pierduta” a fost pusa, mai in gluma, mai in serios, cam la fiecare runda de alegeri din ultimii ani. Si iata ca ea revine si in acest an, cand suntem chemati din nou la urne, in vara si/sau in toamna.

Demonstratiile din aceasta saptamana, indreptate impotriva actualului regim (in primul rand) au confirmat ceea ce banuiam: chiar daca actuala putere ar fi inlaturata, nici opozitia nu se bucura de prea multa incredere. Oamenii spun: ” Pai n-au fost si astia la conducere?” si amintesc imediat cate au sa le reproseze (apropo, sunt curios daca opozitia chiar a inteles ceva din ce s-a intamplat in ultimele zile).

Manifestantii au expus cele mai diverse motive de nemultumire, iar din mesajele lor a reiesit ca politicienii de azi si-au pierdut total credibilitatea. Si totusi, cand striga „Jos cutare”, asta ar trebui sa insemne „Sus altcineva”. Dar cine?

Sa nu ne ducem la vot nu mi se pare o solutie. Sa ne folosim de acest drept, daca tot il avem. Sa spunem ca oricine ar veni, o schimbare oricum nu se va produce, mi se pare o iesire comoda din discutie. Numiti-ma naiv daca vreti.

Ne indoim de puterea votului? Atunci, daca vrem democratie, sa o practicam, pentru ca ea inseamna, dupa mine, si sa protestam fata de ceea ce nu ne convine (lucru cu care sunt de acord) dar si sa-i alegem pe cei care credem ca ne vor conduce putin mai bine. Daca nu-i gasim, sa-i votam pe cei care se apropie cat mai mult de convingerile noastre.

Sinteza protestelor din Romania

Ultimele zile au adus si in Romania proteste de strada, nascute din nemultumiri de ordin social. Scanteia care a declansat revolta populara a fost proiectul de lege al sanatatii, unul foarte controversat, care a fost lansat spre dezbatere publica si din care cel mai dezbatut subiect a fost cel despre viitorul sistemului medical de urgenta (SMURD). Unul dintre artizanii construirii sale, medicul Raed Arafat, avertiza asupra pericolului reprezentat de privatizarea sistemului care ar schimba scopul principal din „salvarea de vieti intr-o competitie comerciala”.

Dupa ce Arafat a demisionat din functia de subsecretar de stat la Minister, ca urmare a unui conflict iscat de presedintele Basescu, care l-a atacat intr-un schimb de replici la TV, opinia publica a trecut de partea medicului si a inceput sa protesteze fata de inlaturarea sa, fiind vazut ca un profesionist care nu este lasat sa lucreze, daca are opinii contrare Puterii. Ulterior, proiectul legii sanatatii a fost retras, la cererea presedintelui.

Odata iesiti in strada, in Bucuresti si in celelalte orase, oamenii au trecut de la scandarile pro-Arafat la a-si striga propriile inconveniente si frustari, profitand de ocazia care li s-a ivit. Un protest spontan, autentic, izvorat dintr-o nemultumire exprimata fata de nivelul de trai scazut, taxe impovaratoare, lipsa locurilor de munca, abuzurile actualei guvernari, orice le ingreuneaza viata. Un protest care, chiar daca nu cred ca va aduce mari schimbari, a lansat un mesaj pretios: oamenii stiu sa reactioneze si sa reclame public si raspicat ceea ce ii nemultumeste, nu mai pot rabda la nesfarsit.