Incepe CM de handbal masculin!

Cele mai bune 24 de echipe masculine de handbal din lume participă între 11 și 29 ianuarie la ediția 2017 a Campionatului Mondial, găzduită în mai multe orașe din Franța.

Franța, campioana mondială en titre, Danemarca, campioana olimpică en titre, și Germania, campioana europeană en titre, sunt marile favorite la medaliile de aur, în timp ce Spania, Islanda, Qatar și Croația pornesc din postura de outsidere.

Franța, echipa gazdă, este și deținătoarea celor mai multe titluri (5 — 1995, 2001, 2009, 2011, 1015), urmată de România (4 — 1961, 1964, 1970, 1974), Suedia (4 — 1954, 1958, 1990, 1999), Germania (3 — 1938, 1978, 2007), Rusia (2 — 1993, 1997), Spania (2 — 2005, 2013), Croația (1 — 2003), URSS (1 — 1982), Cehoslovacia (1 — 1967) și Iugoslavia (1 — 1986).

Cele 24 de echipe sunt repartizate în patru grupe de câte 6 echipe, în faza grupelor. Primele patru clasate din fiecare grupă se califică pentru faza eliminatorie a optimilor de finală, iar echipele de pe locurile 5-6 evoluează în turneul de consolare ”Cupa Președintelui”.

În faza grupelor, echipele la egalitate de puncte sunt departajate de meciurile directe (număr de puncte, diferență de goluri, cel mai bun atac în acele meciuri) și apoi de golaveraj. În optimi, echipele din grupele A și B se împerechează apoi în funcție de locul ocupat (1A-4B, 2A-3B, 3A-2B, 4A-1B) și la fel se întâmplă în grupele C și D.

Componența grupelor:
Grupa A (Nantes): Franța, Brazilia, Polonia, Japonia, Rusia, Norvegia;

Grupa B (Metz): Spania, Islanda, Slovenia, Tunisia, Macedonia, Angola;

Grupa C (Rouen): Germania, Ungaria, Croația, Chile, Belarus, Arabia Saudită;

Grupa D (Paris): Qatar, Egipt, Danemarca, Bahrain, Suedia, Argentina;

Meciurile din grupe se dispută între 11 și 20 ianuarie, iar optimile de finală au loc între 21 și 22 ianuarie la Paris, Villeneuve d’Ascq, Albertville și Montpellier. Sferturile sunt programate pe 24 ianuarie la Paris, Villeneuve d’Ascq, Albertville și Montpellier, iar semifinalele pe 26 și 27 ianuarie la Paris-Bercy.

Finala mică are loc pe 28 ianuarie, iar finala mare pe 29 ianuarie, ambele la Paris-Bercy.

În 2015, podiumul a fost ocupat în ordine de Franța, Qatar și Polonia.

Meciul de deschidere al competiției are loc miercuri la Nantes, între Franța și Brazilia, în Grupa A, de la ora 21,45.

sursa

Anunțuri

Cea mai mare dintre echipele mici a castigat Euro 2016

Avem o campioana europeana la fotbal in premiera: Portugalia, care a invins tara-gazda, Franta, in finala EURO 2016, dupa prelungiri, cu 1-0, prin golul rezervei Eder, intr-un scenariu, parca, in oglinda cu turneul din 2004. Atunci, invingatorii de aseara, pe atunci gazde, erau invinsi de Grecia, in cea mai mare surpriza din istoria CE. Dar cred ca aici se opresc asemanarile dintre cele doua evenimente.

Este, de fapt, primul mare titlu castigat de una dintre cele mai constante echipe nationale ale fotbalului european (cu patru semifinale in ultimele cinci editii si o prezenta obisnuita la turneele finale), dar care nu traise pana acum bucuria cuceririi unui trofeu. O tara cu traditie la fotbal, care i-a dat lumii pe Eusebio, Figo, Rui Costa, Deco, Fernando Couto sau Pauleta. Cred ca putem vorbi de cea mai mare echipa dintre cele considerate mai mici. Nu are valoarea sau imaginea Germaniei, Italiei sau Spaniei, dar nici prea departe de ele nu este.

O echipa care graviteaza in jurul vedetei sale, Cristiano Ronaldo, care, insa, a iesit aseara prematur din joc, accidentat, ceea ce cred ca i-a indarjit pe coechipierii lui, i-a mobilizat suplimentar. Astfel, ei au rezistat in fata Frantei, care a ratat marile ocazii ale finalei si l-a facut erou pe Rui Patricio, portarul advers, si, una peste alta, parea sa aiba toate datele pentru a castiga meciul si, totodata, competitia. Dar aceasta echipa nu inseamna doar Ronaldo, aveau multi sa descopere, aici se impletesc talentul si dorinta de afirmare a unui Renato Sanches, Joao Mario sau William Carvalho cu experienta lui Pepe, Nani sau Ricardo Carvalho.

Apropo de tineri, echipa sub 21 de ani a pierdut finala Europeanului de anul trecut, in fata Suediei, la 11 m, iar din lot faceau parte, printre altii, W. Carvalho si J. Mario, componenti de baza ai nationalei mari la Euro 2016. Asadar, echipa are si viitorul asigurat, fiindca pepinierele locale produc mereu viitoare staruri ale fotbalului, care sa fie vandute pe sume mari la cluburile de elita ale Europei.

E clar ca si norocul a jucat un rol important, deoarece evenimentele s-au succedat in asa fel incat Portugalia a ajuns in fazele eliminatorii cu doar trei egaluri , in optimi si sferturi au castigat dupa prelungiri si/sau lovituri de la 11 m, iar in semifinale au intalnit una din revelatiile editiei, Tara Galilor. Dar asta nu le ia din merite fotbalistilor lusitani, fiindca, in sport, cand valorile sunt apropiate, echipa care castiga mai poate avea de partea ei, pe langa valoare, si sansa. A fost inca o dovada ca fotbalul nu e vreo proiectie infailibila pe calculator, oricand surprizele se pot produce.

Pe final, inca un detaliu: Mai tine cineva minte ca parcursul Portugaliei in calificarile pentru Euro 2016 a inceput cu o infrangere pe teren propriu, 0-1 cu Albania? Si iata-i unde au ajuns. Sa speram ca si Romania va merge pe un drum nou cu noul selectioner german si va face din esecul cu aceeasi Albanie, de la Euro doar o amintire neplacuta.

 

Ce astept de la Romania la Euro 2016

Azi incepe in Franta a 15-a editie a Campionatului European de fotbal si pentru prima data dupa 8 ani, va participa si nationala Romaniei care, dupa cum stiti, va juca in grupa A, impotriva tarii gazda, Elvetiei si Albaniei.

Chiar daca a fost obtinuta dintr-o grupa accesibila, chiar daca actuala generatie nu mai are jucatori de valoare, iar jocul „tricolorilor” nu este unul atragator, aceasta calificare la EURO 2016 ne-a bucurat pe noi toti, suporterii nationalei, ai fotbalului romanesc, chiar asa intr-un declin accentuat, asa cum e in momentul de fata.

Mie, unuia, mi-era dor de serile acelea care ne aduna la un loc, care ne provoaca sa comentam, sa reactionam puternic la fazele din jocurile alor nostri, de frenezia care invaluie un meci mare al Romaniei. Ne-am uitat anii astia la turneele finale ca la un spectacol fotbalistic de clasa, dar unii dintre noi s-or fi intrebat: ar fi avut loc si Romania aici? Ar fi avut sanse la victorii sau s-ar fi facut de ras?

De data aceasta, Romania este parte integranta din acest eveniment major si are mai multe sanse ca oricand sa se afirme, sa lupte pentru a lasa o impresie favorabila pe scena europeana si sa creeze amintiri placute suporterilor, fie ei aflati pe stadion sau de acasa: are o grupa potrivita, poate beneficia de noul format al C.E. si va juca, in premiera, in meciul de deschidere, impotriva tarii gazda, iar primul meci la un campionat starneste interes pretutindeni, oricine ar juca.

De la ultimul Euro jucat, s-au schimbat multe, mai degraba in rau. Am schimbat de trei ori selectionerul si dupa alegerile facute, am ramas cu impresia ca batem pasul pe loc, s-au retras liderii generatiei anterioare, Mutu si Chivu, jucatorii de azi nu prea prind postul de titular la echipele din strainatate unde joaca, echipe intregi din fotbalul intern s-au desfiintat sau sunt in pragul colapsului.

Si totusi, iata-ne aici, asa cum am visat, din nou la un turneu final, primul cu 24 de echipe si unde actuala generatie este datoare sa-si joace sansa de a intra in istorie. Sa-i fim alaturi si sa ne bucuram de sarbatoarea fotbalului continental, de azi incepand, pentru fix o luna!

Pot cumpara banii orice?

Pornesc de la exemplul Qatarului, care a organizat campionatul mondial de handbal masculin in acest an si a facut-o la cel mai inalt nivel, investind sume uriase: in jur de 650 milioane euro pentru trei sali de sport ultramoderne si naturalizarea mai multor jucatori de valoare, pentru crearea unei echipe redutabile, care sa se bata de la egal la egal cu granzii Europei, intr-o tara fara traditie in sportul de performanta, dar si multumita unui regulament permisiv.

Lusail-3_resize1

Din cate am putut vedea pe Internet, Mondialul a fost un eveniment impresionant, o demonstratie de forta financiara, o campanie puternica de promovare a acestei tari. Echipa astfel formata a uimit pe toata lumea, dupa ce a ajuns in finala competitiei pe care a si gazduit-o, acolo unde a pierdut in fata Frantei, noua campioana mondiala, care a castigat al cincilea titlu din istorie.

Acest stat, unul dintre cele mai bogate din lume, datorita resurselor sale considerabile de petrol si gaze, a devenit, in ultimii ani, un punct important pe harta sportului mondial, dupa ce a primit dreptul de organizare a catorva competitii sportive importante, printre care si CM de fotbal, din 2022, o desemnare, la randul ei, marcata de un scandal de coruptie la nivelul FIFA. Mai mult, emiratul din Golf investeste serios in infrastructura sportiva, dupa ce a construit un centru sportiv de excelenta si vizeaza si alte proiecte de anvergura.

Totusi, performanta selectionatei Qatarului la editia de pe teren propriu a starnit multe discutii: in conditiile in care s-au aliniat la start echipe nationale, care aduna cei mai buni jucatori din tara respectiva, echipa tarii-gazda a prezentat, in mare masura, un lot format din jucatori „cumparati” din alte state, convinsi sa joace sub culorile qatareze si platiti regeste precum si un antrenor strain foarte cunoscut, cu un palmares remarcabil. E corect fata de restul formatiilor? Poate o echipa mediocra sa devina o forta, daca are suficient de multi bani, sa-si cumpere succesul si faima in sport?

Este un exemplu de urmat? As zice clar ca nu. Poti cumpara multe cu bani, poti deveni influent, dar poate ca e mai bine sa se pastreze anumite limite. A devenit sportul o afacere in ultimii ani, e clar pentru toata lumea, dar sper ca n-am ajuns in stadiul acela in care sa nu mai beneficiem de o competitie, pe cat posibil, onesta, in care pasiunea si efortul individual sa prevaleze.

 

Lectia de (in)toleranta

131286821_0

Am urmarit cu interes dezbaterea iscata dupa atentatele de la Paris si mi s-a parut una extrem de interesanta dar si provocatoare. Pornind de la controversa privind limitele libertatii de exprimare, pana la discutia despre fenomenul terorist, toate acestea m-au facut sa reflectez si sa-mi pun diverse intrebari.

Pentru ca primul atac a vizat saptamanalul satiric Charlie Hebdo, care publica niste caricaturi considerate drept ofensatoare la adresa profetului Mohamed, presa din intreaga lume a luat-o personal, ca pe un atac la libertatea de exprimare si la esenta functionarii breslei lor. De aceea, multe dintre articolele de opinie citite in ultimele zile au abordat intr-o maniera subiectiva problema.

Din punctul meu de vedere, in dezbaterea de care vorbeam la inceput, s-au inscris doua tabere: prima apara fara retineri dreptul ziaristilor de a se folosi de sansa de a se exprima liber in orice fel doresc, chiar daca asta poate aduce atingere valorilor de baza ale unei comunitati. Altfel spus, nu mai exista subiecte tabu, nici macar religia. Cea de-a doua ii blama pe aceia care satirizeaza gesturi, moravuri sau credinte. Mai mult, acestia spuneau ca uciderea caricaturistilor francezi a fost o pedeapsa pentru indrazneala de a lua in ras simboluri islamice.

Totusi, majoritatea a cazut de acord ca nimic nu justifica o crima si ca nu astfel nu se rezolva conflictele de acest gen. Chiar asa stand lucrurile, n-am putea intelege fanatismul teroristilor care au recurs la solutia extrema, pentru ca nici nu avem bagajul de informatii esentiale pentru asta, apartinem de civilizatii diferite. Lumea noastra e mai liberala (sau mai libertina, ar zice unii), mai evoluata, poate mai toleranta. Avem capacitatea de a trece peste o gluma, fie ea si mai deplasata, dar si sa ironizam la randul nostru, sa cautionam diverse defecte ale societatii. Iar daca ne simtim jigniti de ceva, reactionam civilizat.

N-am citit pana acum revista Charlie Hebdo, nici nu stiam de existenta ei pana acum o saptamana, dar din caricaturile reproduse in ultimele zile in mass-media mi-am facut o imagine despre ea. Admit ca iti trebuie o anume ascutime a mintii sa creezi astfel de desene, dar unele nu m-au amuzat, ba chiar mi s-au parut de prost gust. Dar ceea ce pentru unii a fost exagerat, pentru altii a fost un act artistic. Fiecare trebuie lasat sa se manifeste. Pana la urma, totul tine de cat de departe este limita fiecaruia de toleranta. Asta e marea lectie pe care eu am invatat-o.

 

Indila- Derniere danse

Imi pare bine cand piese in limba franceza patrund pe piata muzicala si au succes (asa cum se pare ca va fi si in acest caz) si au fost astfel de exemple in ultimii ani : Stromae- Alors on danse, Maitre Gims- Bella, Khaled- C’est la vie. Chiar imi venea sa spun: iata ca radiourile au descoperit si muzica in aceasta limba, una care suna cu totul deosebit. Asa deci, va recomand cu toata caldura aceasta melodie.

Incepe CE de handbal masculin

Primul mare eveniment sportiv al anului 2012 are loc in Serbia, unde pe 15 ianuarie incepe Campionatul European de handbal masculin. Se anunta o competitie foarte interesanta, in care principala favorita este Franta, campioana europeana, mondiala si olimpica. Cu siguranta, insa, ca nationala din Hexagon va avea contracandidati puternici: Danemarca, Spania si Suedia.

Grupa A: Polonia, Danemarca, Serbia, Slovacia

Grupa B: Germania, Suedia, Cehia, Macedonia

Grupa C: Franţa, Ungaria, Spania, Rusia

Grupa D: Croaţia, Norvegia, Islanda, Slovenia

In continuare, vreau sa va arat si imnul competitiei, pe care il ascult de vreo cateva zile si imi place mult: