Romania, locul 5 la Europeanul de handbal

Fotografia postată de PRO SPORT.

Cea mai buna reprezentanta a sporturilor de echipa din Romania a incheiat pe locul 5 Campionatul European de handbal feminin din Suedia. Ar fi putut fi si mai bine, dar sa fim multumiti si de ceea ce au realizat fetele, deoarece echipa asta cu multe tinere, stransa in jurul Cristinei Neagu, cea mai buna handbalista din lume, e in formare.
Am vrea noi la multe sporturi sa fim la nivelul asta in Europa!

CSM Bucureşti a câștigat primul meci din Liga Campionilor la handbal feminin

CSM București a învins formația rusă Rostov pe Don cu scorul de 24-21 (12-10), duminică, în Sala Polivalentă ”Ioan Kunst-Ghermănescu” din Capitală, la debutul său în Grupa C a Ligii Campionilor la handbal feminin. Marcatoarele campioanei României, dar şi câştigătoare a Ligii Campionilor în 2016, au fost Gullden 6 goluri, Mehmedovici 5, Lobach 4, Torstensson 2, Martin 2, Niombla 2, Grubisici 2, Manea 1. Pentru Rostov s-au remarcat Ilina 6 goluri şi Cabral Barbosa 5 reuşite.

Din grupa C mai fac parte echipele Gyor (Ungaria), care este antrenată de selecţionerul României, Martin Ambros, şi FC Midtjylland (Danemarca). Cele două echipe au jucat sâmbătă, iar Gyor s-a impus categoric, scor 31-19.După prima etapă, Gyor şi CSM Bucureşti au câte 2 puncte, iar Rostov Don şi FC Midtjylland sunt pe locurile 3-4, ambele cu 0 puncte.

Următoarele partide ale CSM-ului sunt programate astfel: FC Midtjylland – CSM Bucureşti (22 octombrie), CSM Bucureşti – Gyor (28 octombrie), Gyor – CSM Bucureşti (4 noiembrie),  Rostov – CSM Bucureşti (11 noiembrie) şi CSM Bucureşti – FC Midtjylland (20 noiembrie).

Primele trei clasate în fiecare din cele patru grupe preliminare se vor califica în grupele principale, în care se va juca pentru sferturile de finală, iar ulterior pentru Turneul Final Four de la Budapesta, programat în perioada 6-7 mai 2017.

În 2016, CSM Bucureşti a câştigat Liga Campionilor în premieră pentru o echipă din România, fiind condusă atunci de antrenorul danez Kim Rasmussen, care a preluat ulterior naţionala Ungariei. CSM Bucureşti a fost preluată în această vară tot de un danez, Jakob Vestergaard, cel care a mai activat la campioana României din postura de director tehnic.

VIA


Ce inseamna succesul lui CSM Bucuresti in Liga Campionilor

CSM Bucuresti a reusit o performanta istorica, prin castigarea Ligii Campionilor la handbal feminin, anunta toate buletinele de stiri. Dar ce inseamna asta, cu adevarat?

Eu cred ca este cel mai important rezultat al sportului romanesc de echipe dupa 1989, tinand cont de nivelul competitiei, de adversarele infruntate si de faptul ca nicio alta formatie din Romania nu a mai ajuns atat de departe intr-un sport in aceasta perioada de timp. (Un succes asemanator este doar victoria Stelei in finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal din 1986). In 2010 Oltchim Rm. Valcea a mai ajuns in finala Ligii Campionilor, tot la handbal feminin, dar pe care a pierdut-o.

In plus, consider ca nu se va compara un sport de echipa cu unul individual, ca popularitate. Si ca tot vorbeam de fotbal, ganditi-va ce ar insemna azi sa castige o echipa din Romania Liga Campionilor  (e o utopie, stim cu totii). Dar cat s-ar vorbi despre asta? Zile in sir, poate saptamani. In acest caz, nu cred ca va rezista prea mult pe prima pagina rezultatul handbalistelor.

Acest rezultat nu e doar surprinzator, ci de-a dreptul miraculos. CSM a ocupat locul 4 din 6 echipe in grupa de calificare, era vazuta cu cele mai mici sanse dintre cele patru semifinaliste, era la prima participare in aceasta competitie, si a invins in finala un colos la handbalului, Gyor, chiar la el in tara, intr-o finala de neuitat, incheiata dupa aruncarile de la 7 m.

Handbalul romanesc traieste clipe de gratie, echipa nationala de fete a luat medalia de bronz la Mondiale, s-a calificat fara emotii la JO si, acum, o echipa de club a castigat cea mai valoroasa competitie din Europa. Iar astea sunt si meritele antrenorilor nordici, oameni cerebrali, mai calmi, care au umblat la psihicul jucatoarelor (sector fara de care nu se mai poate imagina performanta in ziua de azi) si au adus o alta mentalitate in sportul autohton.

Presedintele Federatiei Romane de handbal spunea dupa meci ca „va mai trece timp pana cand fetele isi vor da seama de ce au realizat, de magnitudinea performantei lor”. Poate nici noi, obisnuiti sa avem asteptari prea putin implinite de la fotbalisti, nu stim cum sa primim un asemenea rezultat la un sport la care traim constant bucurii, dar care nu a devenit, inca, sport national, cum spune o campanie a Federatiei, nu a reusit sa inlocuiasca sau sa concureze fotbalul in inimile suporterilor.

O romanca a castigat Liga Campionilor!

Handbalista Cristina Neagu a castigat, duminica, la Budapesta, Liga Campionilor cu echipa sa de club, Buducnost Podgorica, care a invins in finala formatia norvegiana Larvik HK, internationala tricolora fiind golgeterul competitiei, cu 102 goluri, la egalitate cu Andrea Penezic (Vardar Skopje). Buducnost Podgorica s-a impus in finala de duminica, cu scorul de 26-22 (14-8), cucerind trofeul, la fel ca in 2012.

Cristina Neagu a marcat 3 goluri in finala de duminica si incheie sezonul Ligii Campionilor pe prima pozitie, cu un total de 102 goluri marcate, la egalitate cu Andrea Penezic, de la Vardar. Handbalista tricolora a fost aleasa si in All Star Team a Ligii Campionilor drept cel mai bun inter stanga. La primirea trofeului de golgeter, impreuna cu Andrea Penezic (Vardar), Cristina Neagu a venit infasurata cu steagul Romaniei.

Organizatorii au oferit un singur trofeu, pe care cele doua handbaliste l-au tinut in maini impreuna. La premierea oficiala a castigatoarei Ligii Campionilor, Buducnost Podgorica, Cristina Neagu a urcat, de asemenea, pe podium, infasurata in steagul Romaniei.

Credeti in destin?

In ultimele trei zile, am urmarit cu interes aproape toate stirile despre accidentul de autocar din Muntenegru, in urma caruia si-au pierdut viata 18 romani, iar alti 29 au fost grav raniti- o tragedie fara seaman in istoria recenta a Romaniei, care a avut, in treacat fie spus, si o nedorit de stransa legatura cu judetul meu.

S-au spus multe pe marginea acestui subiect, dar inca nu s-a putut raspunde oficial la principala intrebare: care a fost cauza producerii groaznicului accident? dar ce m-a impresionat inca si mai tare sunt povestile oamenilor, acele fapte de viata, acele decizii de moment in urma carora unii s-au aliniat la startul acelei excursii.

Personal, intotdeauna m-a infricosat ideea ca soarta joaca un rol determinant, poate decisiv in viata noastra. Ca destinul fiecaruia e bine stabilit si omul doar se indreapta neabatut spre implinirea lui, fara sa stie (si cred ca e mai bine asa) ce i se va intampla, ce i-a fost harazit sa traiasca, felul in care se inlantuie evenimentele pentru a atinge un anumit deznodamant.

Chiar daca unora le va parea o gandire simplista, pana la urma soarta face diferenta. Intre a te afla intr-un loc, la momentul producerii unui eveniment nefericit si a te afla in alta parte, unde nu se intampla nimic. Altfel spus, cum sa explici sfarsitul atator oameni nevinovati din acel autocar, altfel decat printr-o soarta cruda? Sunt acele povesti care nu sunt date la TV, care fac parte din viata cotidiana a tuturor. Iar viata se incapataneaza atat de des sa confirme aceasta teorie a implacabilului.

Cateva cuvinte si despre muntenegreni. Cu totii i-am felicitat pentru dovezile de solidaritate si civism. „O tara mica, dar cu o inima foarte mare” titra un site de stiri de la noi. Este exact titlul pe care l-am pus aici dupa ce Muntenegru a castigat CE de handbal feminin in decembrie trecut. Atunci le-am admirat spiritul de lupta aratat si dorinta de victorie in fata celei mai puternice echipe din lume, cea a Norvegiei, pe care au si invins-o de altfel.

Stiu ca nu se compara cele doua situatii, dar aceasta din urma evidentiaza si alte calitati pe care le au oamenii din fostele republici iugoslave, o zona a Europei pentru care si eu am o simpatie aparte. Macar de-am invata si noi de la ei aceste lucruri bune!

Cand victoriile dor

Dupa cum probabil stiti, Oltchim a ratat dramatic calificarea in finala Ligii Campionilor la handbal feminin, desi a castigat in deplasare la Gyor (25-24) fiindca maghiarele castigasera la Bucuresti la 2 goluri diferenta (24-22). Nu vreau sa mai povestesc meciul, care, pana la un punct, cred ca a fost cel mai bun facut de echipa noastra in acest sezon. Pentru ca dupa ce am vazut cat de bine joaca, mi-am dorit sa poata sa pastreze acest ritm pana la sfarsitul partidei. Dar ultimele minute au spulberat toate sperantele fanilor.

Inca o data o echipa romaneasca a risipit un avans confortabil pe finalul unei partide importante (Oltchim a condus si la 6 goluri in timpul jocului), meteahna care, din pacate, ne caracterizeaza la toate sporturile de echipa si de care nu ne mai dezvatam odata. Nici macar atunci cand jumatate de echipa precum si conducerea tehnica este formata din „stranieri”.

Un motiv ca sa mai auzim inca o data seria interminabila de clisee despre labilitatea romanului care isi face cat poate de bine treaba, dar n-o face pana la capat si ajunge sa piarda tot ce agonisise. Cineva propunea, mai demult, o pregatire separata a finalurilor de joc la echipele romanesti, atunci cand acestea se afla in avans.

Dupa meci, zvonurile despre o destramare a echipei s-au inmultit (unele s-au adeverit, diferite jucatoare anuntand ca vor pleca), pentru ca situatia financiara a clubului este, dupa cum se stie, precara si doar castigarea marelui trofeu ar mai fi atenuat problemele. Altfel zis, Gyorul a intalnit o echipa careia ii „ghiortaiau” matele (daca mi-este permis jocul de cuvinte) si care lupta pentru a-si schimba soarta. Ceea ce nu stim daca a reusit intru totul.

Sper ca, intr-un fel sau altul, situatia de la Valcea sa se imbunatateasca peste vara, pentru ca eu voi continua sa sustin aceasta echipa, cum am facut-o si pana acum si nu-mi doresc decat sa mai am pe cine sustine. Hai Oltchim!

O tara mica, dar cu o inima foarte mare

Muntenegru este noua campioana europeana la handbal feminin, dupa ce a invins, la capatul unei finale foarte echilibrate, care a necesitat patru reprize de prelungiri, multipla campioana europeana, mondiala si olimpica Norvegia cu scorul de 34-31.

Altfel spus, echipa care a condus cu mana de fier handbalul feminin in ultimii ani a fost detronata, finalmente, de o echipa pe care am apreciat-o pentru spiritul ei de lupta admirabil si ambitia remarcabila, aceea a micii republici ex-iugoslave. Unii se intreaba cum a ajuns o tara cu circa 700.000 de locuitori sa devina o asemenea forta in handbal. Dupa separarea teritoriala de Serbia, in 2006, au naturalizat cateva jucatoare ale acesteia si au inceput un urcus gradual.

In 2010, cand Romania a invins Muntenegru cu 23-21, datorita unei evolutii stralucitoare a Cristinei Neagu si s-a calificat in semifinalele CE, ex-sarboaicele deja se anuntau o forta. Atunci m-am bucurat de doua ori mai mult pentru victorie dar am prevazut ca o viitoare victorie va fi mult mai greu de obtinut. De atunci, de cate ori s-au mai intalnit aceste doua echipe, Muntenegru a castigat de fiecare data.

Anul acesta a fost aproape perfect pentru handbalul din acest stat: in mai, principala echipa de club (Buducnost Podgorica) a castigat Liga Campionilor, nationala a obtinut medalia de argint la JO de la Londra, dupa o finala pierduta tot in fata Norvegiei si, iata ca acum a venit si primul titlu european din istorie.

O echipa care, in ciuda retragerilor de dupa JO a doua jucatoare de baza, Popovic si Savic, s-a aratat la fel de puternica. Spiritul ei a ramas acelasi. Cu o linie de 9 m redutabila (doua dintre jucatoare evolueaza si la Oltchim Rm. Valcea), un portar fenomenal, extreme care stiu cand sa faca diferenta, dar si o aparare bine organizata, Muntenegru a aratat ca merita sa ocupe prima treapta. Sau poate ca acest sport avea nevoie de noi eroi, noi idoli. Si mai inimosi.