CSM Bucureşti a câștigat primul meci din Liga Campionilor la handbal feminin

CSM București a învins formația rusă Rostov pe Don cu scorul de 24-21 (12-10), duminică, în Sala Polivalentă ”Ioan Kunst-Ghermănescu” din Capitală, la debutul său în Grupa C a Ligii Campionilor la handbal feminin.

Marcatoarele campioanei României, dar şi câştigătoare a Ligii Campionilor în 2016, au fost Gullden 6 goluri, Mehmedovici 5, Lobach 4, Torstensson 2, Martin 2, Niombla 2, Grubisici 2, Manea 1. Pentru Rostov s-au remarcat Ilina 6 goluri şi Cabral Barbosa 5 reuşite.

Din grupa C mai fac parte echipele Gyor (Ungaria), care este antrenată de selecţionerul României, Martin Ambros, şi FC Midtjylland (Danemarca). Cele două echipe au jucat sâmbătă, iar Gyor s-a impus categoric, scor 31-19.După prima etapă, Gyor şi CSM Bucureşti au câte 2 puncte, iar Rostov Don şi FC Midtjylland sunt pe locurile 3-4, ambele cu 0 puncte.

Următoarele partide ale grupei C sunt programate astfel: Rostov – Gyor, FC Midtjylland – CSM Bucureşti (22 octombrie), CSM Bucureşti – Gyor (28 octombrie), Rostov – FC Midtjylland (29 octombrie), Gyor – CSM Bucureşti (4 noiembrie), FC Midtjylland – Rostov (6 noiembrie), Rostov – CSM Bucureşti (11 noiembrie), FC Midtjylland – Gyor (12 noiembrie), Gyor – Rostov (19 noiembrie) şi CSM Bucureşti – FC Midtjylland (20 noiembrie).

Primele trei clasate în fiecare din cele patru grupe preliminare se vor califica în grupele principale, în care se va juca pentru sferturile de finală, iar ulterior pentru Turneul Final Four de la Budapesta, programat în perioada 6-7 mai 2017.

În 2016, CSM Bucureşti a câştigat Liga Campionilor în premieră pentru o echipă din România, fiind condusă atunci de antrenorul danez Kim Rasmussen, care a preluat ulterior naţionala Ungariei.

CSM Bucureşti a fost preluată în această vară tot de un danez, Jakob Vestergaard, cel care a mai activat la campioana României din postura de director tehnic.

VIA


O noua finala spaniola plina de emotii

Real Madrid a castigat pentru a 11-a oara Liga Campionilor, performanta pe care nu a mai atins-o niciun club din Europa. Cel mai bogat club din lume s-a impus din nou in cea mai valoroasa competitie de fotbal de pe continent. Realul ne-a aratat, in finala de sambata, ca are nu doar jucatori de mare valoare, ci si noroc, care i-a fost alaturi si in fazele eliminatorii, acolo unde n-a intalnit echipe de top, precum adversara ei, Atletico, de exemplu dar si-n finala de la Milano.

Si mai are un antrenor, Zinedine Zidane, care impune respect datorita carierei extraordinare pe care a avut-o, dar pe care acest trofeu nu-l transforma, instantaneu, si intr-un  mare antrenor, deoarece, fiind la inceputul carierei, mai are multe de demonstrat. Totusi, Zidane a intrat deja in istorie, ca al saptelea antrenor care castiga Cupa si ca antrenor si ca jucator dar si primul care castiga ca jucator, principal si secund.

Se spune ca la echipele intesate de staruri ale fotbalului mondial, precum Real, Barcelona, Bayern, PSG etc., rolul antrenorului e minor, fiindca, prin valoarea lor si prin faptul ca-si unesc fortele spre atingerea obiectivelor, fotbalistii pot juca si singuri. Eu nu cred ca e chiar asa, un antrenor mare stie sa scoata maximum de la jucatorii pe care ii conduce dar si din combinatia de personalitati si orgolii din echipa sa. Vom vedea daca Zidane va reusi sa confirme acest succes cu care si-a inceput cariera.

Dincolo, e cu totul altceva. Atletico a pierdut, din nou, in fata Realului, intr-o finala europeana, la doar doi ani distanta. Au consolarea ca ii inving sistematic in campionat (Real a castigat un meci din ultimele zece cu ei in La Liga), dar, poate ar da din victoriile interne pentru un succes european. Atletico e antrenata de cinci ani incoace, de Diego Simeone, care m-a facut sa il admir pentru pasiunea arzatoare cu care isi conduce echipa.

Este o echipa care s-a ridicat foarte mult in ultimii ani, cand a reusit sa incurce granzii Real si Barcelona si care, desi e recunoscuta pentru forta defensiva, a aratat o fata mult mai agreabila, mult mai ofensiva. E genul de formatie care trebuie sa munceasca foarte mult pentru ceea ce obtine si care s-a reconstruit mereu, dupa ce i-au tot plecat din jucatori (mai ales atacanti). Este o echipa care se da greu batuta si ca acum doi ani, ca si acum, doar soarta a ingenuncheat-o.

 

Ce inseamna succesul lui CSM Bucuresti in Liga Campionilor

CSM Bucuresti a reusit o performanta istorica, prin castigarea Ligii Campionilor la handbal feminin, anunta toate buletinele de stiri. Dar ce inseamna asta, cu adevarat?

Eu cred ca este cel mai important rezultat al sportului romanesc de echipe dupa 1989, tinand cont de nivelul competitiei, de adversarele infruntate si de faptul ca nicio alta formatie din Romania nu a mai ajuns atat de departe intr-un sport in aceasta perioada de timp. (Un succes asemanator este doar victoria Stelei in finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal din 1986). In 2010 Oltchim Rm. Valcea a mai ajuns in finala Ligii Campionilor, tot la handbal feminin, dar pe care a pierdut-o.

In plus, consider ca nu se va compara un sport de echipa cu unul individual, ca popularitate. Si ca tot vorbeam de fotbal, ganditi-va ce ar insemna azi sa castige o echipa din Romania Liga Campionilor  (e o utopie, stim cu totii). Dar cat s-ar vorbi despre asta? Zile in sir, poate saptamani. In acest caz, nu cred ca va rezista prea mult pe prima pagina rezultatul handbalistelor.

Acest rezultat nu e doar surprinzator, ci de-a dreptul miraculos. CSM a ocupat locul 4 din 6 echipe in grupa de calificare, era vazuta cu cele mai mici sanse dintre cele patru semifinaliste, era la prima participare in aceasta competitie, si a invins in finala un colos la handbalului, Gyor, chiar la el in tara, intr-o finala de neuitat, incheiata dupa aruncarile de la 7 m.

Handbalul romanesc traieste clipe de gratie, echipa nationala de fete a luat medalia de bronz la Mondiale, s-a calificat fara emotii la JO si, acum, o echipa de club a castigat cea mai valoroasa competitie din Europa. Iar astea sunt si meritele antrenorilor nordici, oameni cerebrali, mai calmi, care au umblat la psihicul jucatoarelor (sector fara de care nu se mai poate imagina performanta in ziua de azi) si au adus o alta mentalitate in sportul autohton.

Presedintele Federatiei Romane de handbal spunea dupa meci ca „va mai trece timp pana cand fetele isi vor da seama de ce au realizat, de magnitudinea performantei lor”. Poate nici noi, obisnuiti sa avem asteptari prea putin implinite de la fotbalisti, nu stim cum sa primim un asemenea rezultat la un sport la care traim constant bucurii, dar care nu a devenit, inca, sport national, cum spune o campanie a Federatiei, nu a reusit sa inlocuiasca sau sa concureze fotbalul in inimile suporterilor.

O romanca a castigat Liga Campionilor!

Handbalista Cristina Neagu a castigat, duminica, la Budapesta, Liga Campionilor cu echipa sa de club, Buducnost Podgorica, care a invins in finala formatia norvegiana Larvik HK, internationala tricolora fiind golgeterul competitiei, cu 102 goluri, la egalitate cu Andrea Penezic (Vardar Skopje). Buducnost Podgorica s-a impus in finala de duminica, cu scorul de 26-22 (14-8), cucerind trofeul, la fel ca in 2012.

Cristina Neagu a marcat 3 goluri in finala de duminica si incheie sezonul Ligii Campionilor pe prima pozitie, cu un total de 102 goluri marcate, la egalitate cu Andrea Penezic, de la Vardar. Handbalista tricolora a fost aleasa si in All Star Team a Ligii Campionilor drept cel mai bun inter stanga. La primirea trofeului de golgeter, impreuna cu Andrea Penezic (Vardar), Cristina Neagu a venit infasurata cu steagul Romaniei.

Organizatorii au oferit un singur trofeu, pe care cele doua handbaliste l-au tinut in maini impreuna. La premierea oficiala a castigatoarei Ligii Campionilor, Buducnost Podgorica, Cristina Neagu a urcat, de asemenea, pe podium, infasurata in steagul Romaniei.

Si nemtii fac spectacol

Bayern Munchen a castigat editia din acest an a Ligii Campionilor, dupa ce a invins cu 2-1 in finala de la Londra pe Borussia Dortmund, prin golurile marcate de Mandzukici si Robben, respectiv Gundogan, din lovitura de la 11 m. Bayern castiga, asadar, primul trofeu al Ligii Campionilor dupa 11 ani, timp in care au mai jucat doua finale (in 2010 si in 2012).

A fost una dintre cele mai spectaculoase finale din ultimii ani in Liga, cu multe ocazii din partea ambelor echipe, in care s-au remarcat cei doi portari: Neuer si Weidenfeller. Insa eroul meciului a fost olandezul Arjen Robben, care a marcat golul victoriei echipei sale, dupa ce a ratat cateva ocazii in timpul jocului. Mai mult, seria finalelor pierdute de Robben in ultimii ani, fie cu echipa de club, fie cu nationala, s-a oprit odata cu acest moment.

A fost si ultimul meci pe banca lui Bayern pentru Jupp Heynckes, care va fi inlocuit cu Josep Guardiola. Heynckes a devenit al patrulea antrenor care a castigat CL cu doua echipe diferite, dar, fata de ceilalti, a castigat al doilea trofeu la cea mai mare distanta de timp in raport cu primul, adjudecat in 1998, pe cand se afla pe banca lui Real Madrid.

Borussia Dortmund incheie un sezon in care a impresionat toata lumea fotbalului, datorita jocului sau estetic si publicului sau inimos, inainte de toate. Dupa doua titluri consecutive in Bundesliga, Borussia a capatat si recunoastere internationala, reusind cateva meciuri memorabile in aceasta editie si, chiar si in finala, a jucat de la egal cu egal cu mai titrata ei rivala. Chiar daca ar mai putea pierde componenti ai echipei de baza, sper sa ramana si in viitor in careul de asi.

Invazia nemtilor

Returul semifinalelor Ligii Campionilor a confirmat ceea ce deja se profila dupa prima mansa. Vom avea prima finala de Liga disputata intre doua echipe germane: Bayern Munchen si Borussia Dortmund. Astfel, cele mai puternice echipe din Germania isi vor disputa cel mai ravnit trofeu pe data de 25 mai, la Londra, pe noul  „Wembley”.Bayern este la a treia finala in patru sezoane, in vreme ce Borussia, doar la a doua din istorie (prima in 1997, castigata)

Anglia a avut finala ei in CL (2008), Italia la fel (2003) chiar si Spania (in 2000). Este randul Germaniei s-o aiba anul asta si, astfel, cele patru mari puteri ale fotbalului la nivel de club vor avea cate o finala de Liga 100 % a lor. Ar mai fi Franta, dar nu cred ca vom vedea curand un „ultim act” intre doua formatii din Hexagon, nu au puterea si valoarea echipelor din celelalte patru tari.

Bayern a castigat foarte clar (4-0 la Munchen, 3-0 in deplasare) dubla cu o Barcelona sub asteptari, slabita, macinata de probleme de efectiv. Dar, mai presus de toate, Bayern a aratat o superioritate categorica in joc si o pofta insatiabila de a marca (asa cum a fost, cel putin anul asta si in Bundesliga si in UCL). Si anunta sa nu se opreasca aici, pentru sezonul viitor,  l-au acontat deja ca antrenor pe Guardiola si anunta alte achizitii spectaculoase. Totusi, Barcelona ramane cea mai buna echipa a ultimului cincinal, iar ceea ce au realizat in acest timp le va asigura fara dubii locul in istorie.

Dortmund a avut emotii pe finalul returului de la Madrid, cand Realul a marcat de doua ori, dar s-a calificat datorita stralucitoarei victorii din tur (4-1), obtinuta intr-un sezon in care a avut si alte prestatii entuziasmante. O trupa tanara, plina de ambitie, cu un joc estetic, condusa de un antrenor charismatic, care isi bucura de fiecare data spectatorii. Generatia care castiga in ’97 Liga, a lui Moller, Riedle, Ricken, Chapuisat etc. are acum demni urmasi.

Cand victoriile dor

Dupa cum probabil stiti, Oltchim a ratat dramatic calificarea in finala Ligii Campionilor la handbal feminin, desi a castigat in deplasare la Gyor (25-24) fiindca maghiarele castigasera la Bucuresti la 2 goluri diferenta (24-22). Nu vreau sa mai povestesc meciul, care, pana la un punct, cred ca a fost cel mai bun facut de echipa noastra in acest sezon. Pentru ca dupa ce am vazut cat de bine joaca, mi-am dorit sa poata sa pastreze acest ritm pana la sfarsitul partidei. Dar ultimele minute au spulberat toate sperantele fanilor.

Inca o data o echipa romaneasca a risipit un avans confortabil pe finalul unei partide importante (Oltchim a condus si la 6 goluri in timpul jocului), meteahna care, din pacate, ne caracterizeaza la toate sporturile de echipa si de care nu ne mai dezvatam odata. Nici macar atunci cand jumatate de echipa precum si conducerea tehnica este formata din „stranieri”.

Un motiv ca sa mai auzim inca o data seria interminabila de clisee despre labilitatea romanului care isi face cat poate de bine treaba, dar n-o face pana la capat si ajunge sa piarda tot ce agonisise. Cineva propunea, mai demult, o pregatire separata a finalurilor de joc la echipele romanesti, atunci cand acestea se afla in avans.

Dupa meci, zvonurile despre o destramare a echipei s-au inmultit (unele s-au adeverit, diferite jucatoare anuntand ca vor pleca), pentru ca situatia financiara a clubului este, dupa cum se stie, precara si doar castigarea marelui trofeu ar mai fi atenuat problemele. Altfel zis, Gyorul a intalnit o echipa careia ii „ghiortaiau” matele (daca mi-este permis jocul de cuvinte) si care lupta pentru a-si schimba soarta. Ceea ce nu stim daca a reusit intru totul.

Sper ca, intr-un fel sau altul, situatia de la Valcea sa se imbunatateasca peste vara, pentru ca eu voi continua sa sustin aceasta echipa, cum am facut-o si pana acum si nu-mi doresc decat sa mai am pe cine sustine. Hai Oltchim!