Cu ce ramanem dupa protestele din ultimele saptamani

De mai bine de o saptamana, suntem martorii unui val de proteste  de o amploare nemaivazuta in Romania dupa Revolutie.

Totul a pornit, dupa cum se stie, de la adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 13, prin care se urmarea aducerea unor modificari legislatiei penale, intr-un mod netransparent si care a starnit foarte multe controverse din cauza prevederilor ei, in special aceea care redefineau abuzul in serviciu. Trebuie mentionat ca in trecut, actuala definitie a acestei infractiuni a fost contestata de unii specialisti in domeniul juridic din cauza ambiguitatii sale care poate crea, la randul ei, abuzuri.

Aceste decizii ale Guvernului, parte a unui proiect mai mare care mai includea, initial,  amnistia si gratierea, luate intr-o sedinta nocturna, au fost interpretate de opinia publica ca o incercare a Puterii de a scapa de dosarele pe care le are in justitie, insusi seful PSD fiind judecat pentru abuz in serviciu.

Daca la inceput acesta a fost motivul demonstratiilor din Piata Victoriei, ele s-au transformat, apoi, intr-unele impotriva coruptiei, hotiei, minciunii, probleme vechi ale Romaniei. Toti cei care au iesit in strada au declarat ca apara un principiu: acela ca legea sa fie egala pentru toti si cei de la Putere sa nu o aplice in interes propriu, discretionar. Intre timp, ordonanta a fost abrogata, dar lumea a continuat sa protesteze, cerand acum demisia Guvernului. In replica, a inceput un alt miting la Palatul Cotroceni, unde un alt grup cere demisia presedintelui Klaus Iohannis.

Altfel, manifestatiile ample, dar pasnice, cu accente impresionante, chiar de spectacol pe alocuri, au crescut in intensitate cu fiecare seara care a trecut si au adunat mii pana la sute de mii in majoritatea oraselor tarii dar si in randul romanilor din diaspora care s-au organizat, in cea mai mare parte, pe retelele sociale.

In epoca internetului si a Social Media, o idee se poate raspandi nemaipomenit de   repede, iar forta retelelor sociale este, in continuare, subestimata la noi. Acolo se exprima o noua generatie care se manifesta altfel si care vrea sa fie ascultata. Desigur, unii pot spune ca o parte dintre cei care se afla in strada ori sunt manipulati, ori sunt adusi de „efectul de turma”,  dar cred ca nu poate fi trecut cu vederea ca au fost foarte multi oameni care au participat in ultimele zile la manifestatii si trebuie vazut ce vor acestia. Daca stam bine sa ne gandim, nu suntem prima tara unde revolte populare au inceput de pe Internet in ultimii ani.

Oricum ar fi, marele castig al miscarii de protest din ultimul timp mi se pare retrezirea unei cunostinte civice in randul conationalilor nostri, pe care mi i-as dori la fel de activi si de convinsi de justetea cauzei pe care o apara, si cu alte ocazii, fiindca sunt atat de multe lucruri de indreptat in tara noastra, chiar si dupa 27 de ani de democratie.

 

Anunțuri

Donald Trump- omul imprevizibil

Al 45-lea presedinte din istoria Americii, Donald Trump, a fost instalat ieri, in mod oficial, in functie. Victoria lui la alegerile din noiembrie 2016 a surprins pe toata lumea care s-a intrebat, de atunci, ce va aduce pentru America, dar si pentru mapamond, „era Trump”, asa cum s-a grabit s-o numeasca presa.

De obicei, un nou inceput in politica este intampinat cu speranta si curiozitate, dar de aceasta data, lumea este destul de sceptica, fiindca este vorba de o persoana fara experienta politica, cunoscuta mai degraba datorita carierei sale de mare succes in lumea afacerilor si emisiunilor TV, tip reality-show, pe care le-a condus. Dar, in acelasi timp, un candidat care a castigat alegerile datorita sistemului de vot american, unde electorii au avut o pondere mai mare decat votul popular.

Trump este un personaj imprevizibil, controversat, un tip care s-a remarcat prin stilul direct, lipsit de diplomatie, coleric, care a rostit in campania electorala declaratii care au suparat mai multe categorii sociale, precum femeile sau imigrantii si care n-au reusit sa ofere incredere cu privire la subiecte delicate din politica externa. Si asta cu atat mai mult cu cat ne aflam intr-un context international tensionat.

Dar presedintia SUA, cred, cea mai mare putere mondiala, nu se va compara cu niciuna dintre ipostazele in care s-a aflat in trecut, fiindca deciziile pe care le ia seful statului american pot sa afecteze intreaga omenire. Este o responsabilitate foarte mare, care va presupune, desigur, si consiliere din partea membrilor administratiei, deoarece presedintele nu poate sa hotarasca de unul singur.

Asadar, putem spune ca si America dar si lumea plonjeaza in necunoscut, odata cu alegerea lui Trump si ne ramane doar sa urmarim evolutia lucrurilor, cu speranta ca mandatul lui nu va zdruncina un echilibru si asa fragil al relatiilor internationale.

Ce am inteles eu ca inseamna Brexitul

Marea Britanie a votat, in cadrul unui referendum, sa iasa din Uniunea Europeana. Pentru ca este o premiera in istoria UE ca o tara sa paraseasca blocul comunitar, nici nu pot fi evaluate urmarile  acestei decizii, e de asteptat ca, pe termen lung, acestea sa nu fie unele pozitive. Si tocmai pentru ca arunca viitorul Uniunii intr-o stare de incertitudine, optiunea britanicilor este criticata de restul statelor membre.

In acest moment, exista pericolul ca si alte state sa caute sa-i urmeze exemplul, ceea ce ar subrezi inca si mai tare constructia europeana. Iar politicieni lipsiti de simtul realitatii, dar cu priza la publicul dezamagit de cum merg lucrurile, care sunt gata sa sustina renuntarea la calitatea de membru, sunt in multe tari, iar discursul lor plin de iluzii capata tot mai multi adepti. Practic, UE merge acum pe gheata subtire.

Dar, cred ca nicio tara nu se va lansa intr-un asemenea demers pana nu va vedea ce soarta va avea Regatul Unit, a carui situatie este chiar mai complicata, fiindca statele care il compun au facut opinie separata unele fata de celelalte (Anglia si Tara Galilor au votat pentru iesire, Scotia si Irlanda de Nord pentru ramanere). Apoi, iesirea unei tari din UE nu se va produce intr-o saptamana sau intr-o luna, ci este un proces mai lung, care antreneaza si efecte dintre cele mai diverse (politice, economice etc.)

In ce priveste Romania, si tara noastra este afectata, mai mult sau mai putin, de ce se petrece cu Uniunea Europeana, in care ne-am dorit sa aderam si din care facem parte, incepand cu anul 2007. Nu suntem o insula indepartata, suntem interconectati cu tarile spatiului comunitar, iar o eventuala destramare a Uniunii ne-ar lasa in voia sortii.

De altfel, o sa inchei cu un citat care mi se pare ca rezuma ceea ce am urmarit noi de la Uniunea Europeana: „Poate mai mult decat majoritatea statelor europene, Romania vede in relatia cu UE  sansa extraordinara de a invinge capcana inapoierii si realizarea aspiratiilor seculare de modernizare” Cat am obtinut, poate judeca fiecare.

 

 

Conflictul Rusia-Ucraina s-a mutat la Eurovision

S-a mai terminat o editie a concursului Eurovision si am avut ,si de aceasta data, parte de controverse ca in fiecare an. Editia din acest an a fost castigata de Ucraina, prin cantareata Jamala si piesa ei, intitulata 1944, in memoria etnicilor tatari deportati din Crimeea, din ordinul lui I.V. Stalin, eveniment vazut de ucrainieni ca un genocid. Insasi cantareata a recunoscut ca si familia ei a fost afectata, chiar strabunica ei s-a numarat printre cei care au avut de suferit din aceasta cauza.

Melodia ei, una deosebita, total diferita de restul melodiilor din concurs, care a beneficiat de o interpretare dramatica, una care sa accentueze ideea de strigat, chiar de bocet, se numara printre favoritele concursului, dar eu n-o vedeam chiar castigatoare. Chiar dinaintea concursului, tema piesei a starnit multe discutii, deoarece n-ar trebui amestecata politica intr-un spectacol muzical atat de important. Cu toate acestea, melodia a fost admisa la editia din acest an.

Asadar, tensiunile ruso-ucrainene, accentuate dupa ce Rusia a invadat si anexat Crimeea in 2014, s-au simtit si aici. Am avut, anul acesta, impresia, ca Eurovisionul s-a rezumat la o disputa intre Rusia (cu o melodie foarte buna, o punere in scena extrem de spectaculoasa, ametitoare) si Ucraina. Si n-au lipsit parerile multora cum ca Europa a votat pentru Ucraina, pentru a le face in ciuda rusilor.

De altfel, n-ar fi prima oara cand Rusia ar fi sanctionata la Eurovision, pentru comportamentul liderilor ei politici. In 2009, Georgia, venita dupa atacul rusesc din anul anterior, a propus o piesa in care il critica pe Vladimir Putin, dar aceasta nu a fost admisa in concurs. Iar in 2014, reprezentantele Rusiei, surorile Tolmachevy, au fost huiduite pe scena, in timpul momentului lor. Dar anul acesta, banuielile ca acest concurs devine prea mult influentat de politica au reaparut dupa succesul Ucrainei.

Dar acesta a venit si ca urmare a unui nou sistem de votare, care a generat confuzie, fiindca voturile juriului si ale publicului au fost anuntate separat si nu impreuna, ca pana acum. Prima etapa a votarii a adus pe primul loc Australia (alt motiv de controverse), publicul, insa, a vazut Rusia castigatoare. Pana la urma, cele doua au incheiat pe locul 2, respectiv pe locul 3. Acest nou sistem a bulversat total clasamentul juriului si a clasat, pentru prima data din 2004, Ucraina pe prima pozitie.

Altfel, spectacolul a fost din nou de inalta tinuta, multe cantece bune si show-uri care mi-au aratat ca in Europa s-a ajuns la un nivel uluitor in ce priveste punerea in scena a unui moment artistic.

Tabloul unei lumi dezbinate de politica

Ma uit la ce se intampla in jurul meu si ceea ce vad ma inspaimanta. Parca niciodata nu am simtit atata patima, ura si inversunare in spatiul public. Si toate astea din cauza politicii, mai precis a optiunilor politice. Echilibrul nu-si mai gaseste rostul, luciditatea este complet data uitarii, obiectivitatea a devenit o idee invechita, acum se cauta replica taioasa si polemica violenta.

Si nicaieri nu se manifesta mai acut toate astea ca la televiziuni si pe retelele de socializare. Nu mai e un secret pentru nimeni ca fiecare post de stiri si-a ales clar tabara pe care o sustine si nu doar atat, ci mai nou jurnalistii se ataca intre ei, la ore de maxima audienta. Avem reglari de conturi pe post de talk-show-uri. Stii ca dezbinarea a atins un trist apogeu, atunci cand concurenta fireasca dintre posturi se transforma in rafuiala.

La fel si in online, acolo unde reactiile sunt necontrolate iar limbajul da, adesea, dovada de intoleranta. Si aici sustinatorii unora, fie ei politicieni sau jurnalisti, se ciocnesc cu cei ai altora intr-o disputa fara reguli. Evenimentele politice nu mai conteaza decat daca pot fi tratate pe baza simpatiei/antipatiei pe care le-o trezeste un personaj din politica, la fel ca si atunci cand acesta primeste o sentinta din partea justitiei.  Capacitatea de analiza s-a pierdut pe undeva.

Oare unde vom ajunge? Maximul de tensiune va fi atins, probabil, in campania electorala care sta sa inceapa. Deja spiritele sunt incinse si mai constat ca, in ziua de azi, trebuie sa fii rezervat, mai mult ca de obicei, cu abordarea unor subiecte delicate care ar transforma o discutie cordiala intr-una aprinsa.

Mai votati, baieti, mai votati…

Nu-mi place politica, sau cel putin nu cum este ea facuta la noi in tara. Urmaresc de cateva zile scandalul facut de presedintele Basescu si premierul Ponta si sunt dezgustat. Cred ca in nicio tara din Europa disputa politica nu este atat de josnica asa cum este cea din Romania. Primii oameni in stat se gratuleaza cu apelative de tipul „corupt”, „mincinos”, „mafiot”, „escroc” cu atata usurinta de parca si-ar zice: „salut, ce mai faci?” Tot ei se ameninta reciproc cu puscaria si promit sa dezvaluie tot soiul de potlogarii in care pretind ca este implicat celalalt.

Cu impunsaturile aproape zilnice dintre politicieni ne-am obisnuit, dar parca s-a depasit orice limita a bunului simt, daca mai poti pretinde asa ceva in politica. Iti vine sa te intrebi daca astia sunt oamenii care ar trebui sa ne conduca si, mai mult, ti-e rusine sa recunosti ca i-ai votat, daca ai facut-o.

Dar daca la cel mai inalt nivel al Puterii, discursul este plin de jigniri, de atacuri grosolane, ce speranta sa mai ai? Daca alesii isi consuma energia mai mult pentru a-si denigra adversarii si seamana doar ostilitate, doar nu ne asteptam ca in societate sa se culeaga buna intelegere si civilizatia.

Fiindca sunt incapabili sa inteleaga scopul pentru care au fost alesi si atributiile pe care le au in functiile ocupate, politicienii nostri se complac intr-o lupta de uzura in care conteaza doar cine tipa mai tare si in care se rostesc de multe ori afirmatii care iti dau impresia ca acestia se afla intr-o nesfarsita campanie electorala.

Dar, stati asa, tensiunea va continua, deoarece urmeaza campania electorala pentru alegerile europarlamentare (unde ma astept sa fie tot teme interne) si apoi marea batalie pentru Presedintie, atunci cand, stim cu totii, lupta pentru putere se va desfasura fara menajamente. Sa te tot duci la vot…

Apropo, va veti duce la vot anul acesta, la vreunul din cele doua scrutinuri?

De ce sa ne intereseze ce se petrece la americani?

Atentatele de la Boston au redeschis discutia despre pericolul terorist. Intr-o lume tot mai nesigura si in care, in ciuda tuturor masurilor de securitate, tot se produc astfel de incidente. Primul reflex a fost etichetarea lor de catre opinia publica internationala ca atacuri teroriste, ceea ce Obama avea sa si confirme. De data asta, faptasul/faptasii au ales o competitie sportiva foarte populara in SUA, cu valoare simbolica, maratonul de la Boston, prilej pentru o reamintire a tuturor episoadelor tragice care au indoliat lumea sportului.

Pe internet am gasit si intrebarea: „De ce toate evenimentele triste din America impresioneaza mai mult decat altele, de asemenea dramatice, de pe glob?  Cred ca stiu un raspuns. In primul rand, mass-media le transmite mai detaliat si ne induce starea de compasiune pentru acei oameni aflati la mii de kilometri distanta, dar cu care nu avem legatura, creand iluzia proximitatii. In plus, tot ce se intampla acolo face rating. Apoi, SUA este, vrem sau nu, cea mai puternica tara din lume si ce se petrece la ei poate ajunge sa afecteze, pe termen mediu sau lung, lumea intreaga.

De fiecare data, in istorie, riposta americanilor la un atac extern care i-a vizat a fost cu mult mai violenta. Dupa atacul de la Pearl Harbour, Statele Unite au intrat in al doilea razboi mondial. Dupa 11 septembrie, America a deschis un front de razboi in Afganistan, care a atras pagube uriase si nenumarate vieti omenesti pierdute. Soldati de pretutindeni (din pacate, si romani) angrenati intr-o confruntare ramasa fara rezultat.

Atentatele de la Boston pot sa nu antreneze astfel de replici (dupa ce vor fi descoperiti faptasii, cu atat mai mult daca ei se afla in „curtea” proprie, dupa cum se vehiculeaza) dar ele le-au reamintit americanilor ca sunt vulnerabili si ca politica lor are un pret. Deseori prea scump.