Omul, cat traieste, invata!

Cred ca intr-o viata de om, inveti multe.
Inveti de la parinti, de la scoala, de la alti oameni, din carti, din greseli, ale tale sau ale altora.
Inveti cine esti, sa-ti exprimi opiniile, sa reactionezi la diverse evenimente, sa traiesti impreuna cu ceilalti, intr-o lume care e mereu in schimbare, sa-ti largesti orizontul, sa lupti pentru ceea ce crezi.
Inveti sa ai incredere in tine, sa intelegi ce se intampla in jurul tau si de ce, sa creezi ceva durabil, sa treci peste probleme fara a-ti pierde speranta.
Dar, mai presus de toate, mi-as dori ca lumea sa invete sa nu-si piarda capacitatea de a se mira si pe cea de a se bucura de tot ce ii inconjoara.

Anunțuri

Am uitat sa mai fim copii?

„Copiii gasesc totul in nimic, oamenii gasesc nimicul in tot” – Giacomo Leopardi

Cugetarea pe care ati citit-o in motto surprinde foarte bine ceea ce am sa va spun. Astfel, in ultimii ani, am cunoscut mai multi copii, care m-au impresionat prin cunostintele lor, dobandite inca de la o varsta frageda. Totodata, am remarcat cum cei mici sunt foarte receptivi la tot ce se gaseste in jurul lor si sunt gata oricand sa-i surprinda pe adulti cu inteligenta lor.

Ei afla toate acestea de la parinti, de la gradinita, de la scoala, sau de la multitudinea de surse de informare existente astazi, pentru ca, sa recunoastem, micutii nascuti in plina epoca a internetului si a comunicarii fara frontiere au o sansa pe care generatiile dinaintea lor n-au avut-o (in forma asta). Aceea de a fi inconjurati de atatea posibilitati de intelegere a lumii in care au intrat: carti, dvd-uri, jocuri online etc, care le stimuleaza dorinta de cunoastere.

Nu in ultimul rand, le apreciez entuziasmul pe care il manifesta in fata noutatilor, pe care cei maturi si l-au mai pierdut, fiind coplesiti de grijile si problemele zilnice. Poate ca vi se pare siropos si cliseic, dar cred ca, intr-adevar, am uitat sa mai fim copii. Dorindu-si mereu mai mult, adultii neglijeaza ceea ce deja au. Ce bine ar fi daca cei mari s-ar putea deconecta si mental de la problemele de serviciu la finalul unei zile de lucru si ar redescoperi bucuria jocului.

Marturisesc ca si eu am ceva de invatat de la orice persoana pe care o intalnesc, inclusiv de la cei mici. Altfel, cand v-a surprins ultima data un copil?

Dupa 20 de ani

Anul acesta se implinesc douazeci de ani de la prima mea zi de scoala. In timpul asta am trecut (cu folos, zic eu) de  scoala primara, liceul, facultatea si doua mastere (dar nu vreau sa ma laud si nu asta nu e subiectul articolului). Totodata, este primul an in care nu ma mai aliniez la startul unui an scolar/universitar.

E timpul sa va fac o marturisire-soc: mi-a placut scoala si pentru ca am putut sa invat multe lucruri.  Pe unele le-am retinut, pe altele nu, dar stiti cum se spune:  „Educatia e ceea ce ramane dupa ce uiti tot ce ai invatat in scoala” dar si pentru partea ei de socializare. Dintotdeauna m-am simtit bine in colectivitate, m-am considerat un om de lume.  Multi tineri privesc astazi scoala mai intai ca un loc unde sa se intalneasca cu prietenii si abia apoi ca un spatiu de unde pot dobandi cunostinte noi. Nu ii condamn, nevoia de integrare este una cat se poate de fireasca.

De asemenea, in fiecare an , de cand mijlocul lui septembrie nu a mai insemnat pentru mine inceputul unui an scolar, am urmarit cum orasul in care traiesc se anima brusc in prima zi de dupa vacanta mare. E asa o agitatie, asa o frenezie pe care le (re)traiesc alaturi de cei implicati, fie ca sunt copii care intra in clasa intai fie ca sunt liceeni. Maine, ca printr-o vraja, centrul orasului va reveni la apatia zilnica. Insa azi e ziua care le place tuturor, cand n-au ore de ascultat, teme de facut sau lucrari de sustinut.

Dar cu fiecare an care trece, constat cum se schimba atitudinea generatiilor care vin din urma. Astfel, desi in accesele mele de nervozitate, gasesc celorlalti tineri destule defecte (pe care poate ca le si au, depinde cum privesti), trebuie sa recunosc ca, in majoritate, adolescentii de azi sunt mai naturali, mai practici, mai indrazneti decat eram noi la varsta lor. E posibil ca asta sa le ajute in viitor, timpul ne va spune. Au acces la mai multe facilitati dar au si mai multe riscuri de asumat.

Altfel, voi de ce perioada a vietii petrecute in scoala va aminiti cu cea mai mare placere?

Clasa zero, a „n”-spea schimbare in educatie

Am gasit in ultimele zile diferite materiale despre noua idee a celor din Ministerul Educatiei, astfel Noua Lege a Educaţiei Naţionale prevede că începând cu anul şcolar 2012-2013, adică de la 1 septembrie, să avem toţi copiii care împlinesc 6 ani până la această dată înscrişi în clasa pregătitoare, sau clasa zero, una care sa-i acomodeze cu scoala, cu ideea de colectivitate.

Altfel spus, din toamna vor fi doua generatii care vor incepe scoala, cei care au implinit sase ani si cei de sapte ani. Deja masura e destul de contestata de parinti, care considera ca in acest fel copiilor „li se fura un an din copilarie” si care nu stiu cum se va desfasura acest nou proiect al ministerului, avand dubii ca el va functiona asa cum isi doresc din minister.

Nici eu n-am inteles exact scopul acestei inovatii, care mi se pare ca se inscrie in a „n”-spea incercare de reformare a invatamantului pana cand n-o sa se mai inteleaga nici parintii, nici copiii ce vrea sistemul educational de la ei. Stim cu totii ca fiecare ministru care a ocupat aceasta functie a tinut sa-si puna amprenta asupra acestui domeniu, poate cel care a suferit cele mai multe modificari in ultimii douazeci de ani. Altfel, zilele trecute glumea cineva pe internet ca daca actualul ministru va fi remaniat, vor iesi in strada si cei care n-au luat bacul in 2011. Si atunci sa vezi protest!

Si inca o remarca: odata cu noul proiect “clasa zero”, cei de la Holograf vor canta primul vers din piesa lor “Vreau o minune” asa: “Mama m-a dat prea de mic la scoala”

Prima zi de scoala in 2010

secondary school pupils

Nu am naivitatea sa spun ca prima zi de scoala mai are o insemnatate prea mare pentru elevii din ziua de azi si vorbesc despre cei care au deja cativa ani de scoala in urma, fiindca imi inchipui ca macar la ciclul primar copiii se mai duc cu placere. Nu va asteptati, insa, sa vorbim despre situatia invatamantului de la noi din tara, deoarece pe aceea o cunoastem cu totii.

Haideti sa vedem cum arata prima zi de scoala din 2010 in orase: Majoritatea elevilor zic ceva de tipul: „Iar incepe scoala asta? Nu poa’ sa ne mai slabeasca?” Ziua de azi cu tot festivismul aferent o privesc ca pe o formalitate care trebuie bifata, pentru ca apoi sa faca gasca mare si sa mearga printr-un bar, sa inceapa „cu bine” noul an scolar, vorba ceea. E prilejul lor de a se lauda cu noutatile dobandite peste vara: o masina, un telefon sau poate o tinuta noua.

Curiozitatea revederii e mare doar pentru cei ce nu si-au dat in vacanta intalnire pe mess ori prin telefon asa incat clasica intrebare: „Cum v-ati petrecut vacanta?” devine demodata si fara rost. Asta imi aminteste ca si mie imi placea prima zi de scoala, reintalnirea cu colegii era un moment important pentru mine. 

Altfel, in timpul anului, mai fac si ceva scoala („ceva”-ul asta e dat de varii motive precum protestele profesorilor sau propria lor lipsa de interes). In rest, se lasa dusi de val si apoi se trezesc, la final, ca scriu cu totii acelasi nume pe foile de examen.