Povestile de la chioscul cu ziare

Inca din copilarie, sunt un cititor fidel de presa. Va spuneam intr-un articol anterior ca n-am reusit sa ma obisnuiesc cu cititul de articole de presa pe net, preferand varianta clasica, aceea pe hartie. Ca urmare, am o buna relatie cu vanzatorii de la diferite chioscuri de ziare din cartierul meu, sunt oameni cu care ma cunosc de ani buni si cu care nu ma limitez doar sa cumpar un ziar si sa plec, ci se mai intampla sa ne intindem la vorba (daca timpul mi-o permite) pe marginea subiectelor zilei.

Tot la chioscurile de ziare, in timpul pe care il petrec acolo, descopar fel si fel de oameni care vin sa cumpere presa, de la omul care arunca o privire peste titluri si apoi pleaca injurand cu foc, fie ca e vorba de politicieni sau de fetele mai mult dezbracate care se latesc pe prima pagina a tabloidelor, pana la cei care cumpara toate „inserturile” care apar cu ziarele. Pe unii ajungi chiar sa-i cunosti. Cert este ca la chioscurile de ziare gasesti o intreaga fauna umana, poti sa observi comportamente (chiar si numai comerciale), mi se pare o experienta interesanta.

De aici pot sa culeg povesti ce se nasc din replici aruncate voit sau intamplator, care te pot amuza sau te pot pune pe ganduri. Ma si gandeam cate aud si cate vad acesti vanzatori-oameni simpli care indura conditii vitrege- care ar avea ce sa spuna despre multitudinea de tipuri de oameni cu care vin in contact zilnic. Numai ca, in epoca online-ului, acestia sunt tot mai putini.