Unde ne grabim asa de tare?

Suntem din ce in ce mai nerabdatori in toate aspectele vietii. Societatea contemporana sufera de un adevarat sindrom al lipsei de rabdare, pe care pana nu demult, il consideram drept o caracteristica a „secolului vitezei”. A devenit limpede pentru toata lumea: in aceste vremuri in care a devenit foarte important sa iesi in fata, sa te remarci prin orice mijloace, prea putini mai asteapta pana sa ia anumite decizii.

In trafic, in afaceri, in conversatiile zilnice, chiar si la citit, mergem de parca ne-ar impinge de la spate continuu cineva, alergam dupa treburi de la un weekend la altul, totul se face in cea mai mare viteza, in speranta ca investitiile noastre de orice natura (in bani, in oameni, in sentimente etc.) ni se vor intoarce, de preferinta, cat mai repede posibil. N-o sa ma apuc sa raspandesc idei despre un stil de viata mai putin agitat, e deja plina piata de astfel de profeti, doar ma intreb: unde ne-om fi grabind asa?

Cred ca si tehnica moderna are o contributie majora la aceasta stare de spirit. La o simpla cautare pe Google, rezultatele ne apar imediat, primim informatii de pe o multime de canale si nu mai avem cand sa reflectam la ce am aflat, iar in convorbirile online, majoritatea tinerilor folosesc cuvinte mai mult prescurtate, incat a devenit o limba paralela. Aproape ca ajungi sa-ti doresti ca si in viata reala lucrurile sa se intample tot atat de repede, sa nu mai fie nevoie sa muncesti prea mult si sa astepti indelung pentru realizarea unor obiective. Toate aceste beneficii ajung sa-si puna amprenta asupra noastra, fiindca oamenii nu sunt programati asemenea calculatoarelor.

Spuneam ca pana si la citit, care ar trebui sa fie o activitate relaxanta, ne grabim sa sarim peste pagini, sa aflam sfarsitul povestii, sau sa absorbim informatiile primite si sa le folosim in viata cotidiana (in functie de tipul cartii, desigur). Chiar dintr-o carte gasisem o poveste despre un avocat foarte stresat, care a ajuns la o femeie care practica meditatia, iar acesta i-a dat un manunchi de stafide, dar l-a sfatuit sa le manance una cate una si sa constientizeze momentul in care o face, sa-si puna la treaba toate simturile.

Poate asta ne trebuie si noua, sa fim mai atenti la ce e in jurul nostru si mai rabdatori, fiindca la cum ne simtim ca intr-o competitie in toate aspectele vietii, asta sigur nu ne va face bine pe viitor.

Gaz nobil in Europa

Aseara, Dinamo si Gaz Metan au obtinut calificarea in play-off. Dinamo a castigat cu 2-1 in fata croatilor de la Varazdin, dupa 2-2 acasa, iar Gaz Metan a fost protagonista unei calificari pe cat de spectaculoase, pe atat de dramatice. Dupa un 1-1 onorabil la Mainz, mediesenii au facut tot 1-1 pe teren propriu si au castigat dupa lovituri de la 11m (in ambele cazuri, au revenit dupa ce fusesera condusi, prin golurile iordanianului Bawab).

 Meciul retur m-a facut sa uit de telecomanda vreo doua ore jumatate, pentru ca am urmarit si admirat lupta echipei noastre cu un adversar teoretic mai puternic, caracterizata de un spirit de sacrificiu remarcabil. In Liga 1, Gaz Metan a avut mereu imaginea echipei serioase, care, fara sa stea prea mult in lumina reflectoarelor, obtine rezultate bune datorita muncii, consecventei etc. (au acelasi antrenor de cativa ani).