Privesc la toate cele care se intampla in jurul meu si ma intreb: ce ai mai putea sa inveti un copil in ziua de azi, cum sa-l mai convingi de adevarul spuselor tale ca parinte cand vede si el cum se comporta adultii? Confruntat cu o lume de multe ori salbatica, un adolescent (sa zicem) vine cu o educatie formata, preferabil, in familie, cu niste valori insuflate de parinti, cu niste cunostinte despre lume si viata, dobandite fie de la cei mai in varsta, fie prin efort propriu.
Dar mai sunt toate acestea de actualitate? Eu vreau sa cred ca da. Inca mai sper ca buna-cuviinta si respectul fata de cei din jur nu sunt niste concepte invechite si ca evolutia lumii in care traim nu scade din importanta notiunilor invatate in „cei sapte ani de acasa”. Este de la sine inteles ca societatea contemporana se diferentiaza clar de cea pe care au prins-o parintii nostri, dar poate ca nu intr-atat de mult incat sa nu mai fie apreciate anumite trasaturi de caracter care definesc o persoana apreciata de ceilalti.
La fel de adevarat este ca astazi, avem cu totii senzatia ca smecheria, acest cuvant-umbrela care ascunde, in acelasi timp, si bune si rele, primeaza. Cei care stiu sa se descurce si sa scoata maximum din situatiile in care se afla sunt cei care au parte de succes atat in relatiile interumane cat si in activitatea pe care o desfasoara. Dar ce inseamna toate astea? Pentru fiecare dintre noi, altceva.
Omul modern nu are alta sansa decat sa se adapteze mediului in care traieste, dar ar fi ideal daca, in drumul spre implinirea personala, nu ar abdica de la principiile sale, daca nu ar uita sa fie omenos. Ce credeti, mai este posibil astazi?
Vointa Blog- by Danny 