Ca tot a fost aseara Codul lui Da Vinci la tv, mi-am adus aminte de nebunia creata in jurul romanului, pe care, altfel, nu l-am citit. Dar tin minte ce agitatie a fost dupa aparitia acestei carti in librarii, mai ales pentru subiectul ei, unul destul de controversat.
Eram in liceu cand a aparut si diferite persoane imi spuneau cum citesc romanul lui Dan Brown si cele care i-au urmat: „Ingeri si demoni”, „Fortareata digitala” etc sau macar ca era la moda sa spui ca o faci. Si de aici a inceput o serie intreaga de carti scrise de diferiti autori care au cultivat interesul cititorului pentru povesti misterioase, vechi civilizatii, organizatii secrete, teorii ale conspiratiei.
Cred ca de la romanele lui Coelho, care s-au bucurat, la randul lor, de succes, un scriitor nu mai prinsese intr-atat la public. Chiar si „starletele” cred ca invatasera un nume nou, asta ca sa nu fie prinse pe nepregatite cand le punea cate un reporter iscoditor intrebarea privind ultima carte citita.
In alta ordine de idei, depasind subiectul legat de romanele gen Codul lui Da Vinci, vin si va intreb: ce preferati atunci cand vorbim de astfel de lucrari care au beneficiat si de o ecranizare: filmul sau cartea? Fiindca sunt multe astfel de cazuri si nu de fiecare data filmul a fost pe masura cartii.
Vointa Blog- by Danny 
tinand strans de subiect : era imposibil ca realizatorii filmului sa reusesca sa dea filmului amploarea cartii lui Brown …
altfel, prefer cartile, dar de multe ori filmul ajuta … cel mai bun tandem pe care l-am intalnit a fost „The Road”
În cazul strict al Codului lui DaVinci prefer documentarele despre carte. Sunt niște serii de documentare foarte interesante pe tema asta. Susținând sau atacând Codul, ies la iveală multe lucruri interesante.
În general eu prefer oricând cartea, să îmi fac în minte propriul film după ea. 😀
Tocmai din cauza faptului ca multe filme nu merg dupa carte, prefer cartea. Firmul, este intotdeauna o alta opera de fapt. Una a regizorului.
Hai mai Danny ca si pâna la Coelho sau Dan Brown s-a vorbit de mistere, conspiratii mondiale, Maria Magdalena, Sfântul Graal, piramide, Atlantida…astea sunt subiecte care au atras si vor atrage intotdeauna.
Eu am citit cartea „Codul lui Da Vinci” si tin sa subliniez ca e foarte buna. Chiar ma si mira cum dintr-o carte foarte buna s-a facut un film atât de prost cu actori excelenti. In acest caz particular, de departe e de preferat cartea.
„Codul” a facut o multime de „pui”, in sensul ca au aparut tot felul de alte carti gen „Erorile din Codul lui da Vinci” (erori multe, material mult) sau „Dincolo de Codul lui da Vinci” etc etc etc.
In alte cazuri prefer filmul, pentru ca am o mare problema de imaginatie, nu reusesc sa-mi descriu in minte persoonajele. Uneori am vazut si filmul, am citit si cartea.
Sunt de acord cu ce ai scris in primul paragraf, eu voiam sa spun ca, dupa ce au vazut ca inca prind bine subiectele de acest gen, si alti scriitori au publicat lucrari pe aceste teme, spunand ca le privesc dintr-o noua perspectiva.
Pingback: Revelatii de toamna | Wish of Love. Summer Love
@ Danny, intotdeauna vor prinde la public asemenea subiecte (pâna si eu, care sunt extrem de subiectiv si circumspect in legatura cu ele, ca stiu câte prostii s-au spus, am asa, o bataie de inima usor accelerata când aud de templieri, Graal, magdalene sau alte cele). Un asemenea boom insa precum Codul n-o sa mai fie.
Intotdeauna cartea, contine mult mai multe detalii decat filmul.