Filmul sau cartea?

Ca tot a fost aseara Codul lui Da Vinci la tv, mi-am adus aminte de nebunia creata in jurul romanului, pe care, altfel, nu l-am citit. Dar tin minte ce agitatie a fost dupa aparitia acestei carti in librarii, mai ales pentru subiectul ei, unul destul de controversat.

Eram in liceu cand a aparut si diferite persoane imi spuneau cum citesc romanul lui Dan Brown si cele care i-au urmat: „Ingeri si demoni”, „Fortareata digitala” etc sau macar ca era la moda sa spui ca o faci. Si de aici a inceput o serie intreaga de carti scrise de diferiti autori care au cultivat interesul cititorului pentru povesti misterioase, vechi civilizatii, organizatii secrete, teorii ale conspiratiei.

Cred ca de la romanele lui Coelho, care s-au bucurat, la randul lor, de succes, un scriitor nu mai prinsese intr-atat la public. Chiar si „starletele” cred ca invatasera un nume nou, asta ca sa nu fie prinse pe nepregatite cand le punea cate un reporter iscoditor intrebarea privind ultima carte citita.

In alta ordine de idei, depasind subiectul legat de romanele gen Codul lui Da Vinci, vin si va intreb: ce preferati atunci cand vorbim de astfel de lucrari care au beneficiat si de o ecranizare: filmul sau cartea? Fiindca sunt multe astfel de cazuri si nu de fiecare data filmul a fost pe masura cartii.