Am urmarit cu interes dezbaterea iscata dupa atentatele de la Paris si mi s-a parut una extrem de interesanta dar si provocatoare. Pornind de la controversa privind limitele libertatii de exprimare, pana la discutia despre fenomenul terorist, toate acestea m-au facut sa reflectez si sa-mi pun diverse intrebari.
Pentru ca primul atac a vizat saptamanalul satiric Charlie Hebdo, care publica niste caricaturi considerate drept ofensatoare la adresa profetului Mohamed, presa din intreaga lume a luat-o personal, ca pe un atac la libertatea de exprimare si la esenta functionarii breslei lor. De aceea, multe dintre articolele de opinie citite in ultimele zile au abordat intr-o maniera subiectiva problema.
Din punctul meu de vedere, in dezbaterea de care vorbeam la inceput, s-au inscris doua tabere: prima apara fara retineri dreptul ziaristilor de a se folosi de sansa de a se exprima liber in orice fel doresc, chiar daca asta poate aduce atingere valorilor de baza ale unei comunitati. Altfel spus, nu mai exista subiecte tabu, nici macar religia. Cea de-a doua ii blama pe aceia care satirizeaza gesturi, moravuri sau credinte. Mai mult, acestia spuneau ca uciderea caricaturistilor francezi a fost o pedeapsa pentru indrazneala de a lua in ras simboluri islamice.
Totusi, majoritatea a cazut de acord ca nimic nu justifica o crima si ca nu astfel nu se rezolva conflictele de acest gen. Chiar asa stand lucrurile, n-am putea intelege fanatismul teroristilor care au recurs la solutia extrema, pentru ca nici nu avem bagajul de informatii esentiale pentru asta, apartinem de civilizatii diferite. Lumea noastra e mai liberala (sau mai libertina, ar zice unii), mai evoluata, poate mai toleranta. Avem capacitatea de a trece peste o gluma, fie ea si mai deplasata, dar si sa ironizam la randul nostru, sa cautionam diverse defecte ale societatii. Iar daca ne simtim jigniti de ceva, reactionam civilizat.
N-am citit pana acum revista Charlie Hebdo, nici nu stiam de existenta ei pana acum o saptamana, dar din caricaturile reproduse in ultimele zile in mass-media mi-am facut o imagine despre ea. Admit ca iti trebuie o anume ascutime a mintii sa creezi astfel de desene, dar unele nu m-au amuzat, ba chiar mi s-au parut de prost gust. Dar ceea ce pentru unii a fost exagerat, pentru altii a fost un act artistic. Fiecare trebuie lasat sa se manifeste. Pana la urma, totul tine de cat de departe este limita fiecaruia de toleranta. Asta e marea lectie pe care eu am invatat-o.
Vointa Blog- by Danny 