Intotdeauna am fost constient ca Eurovisionul este un concurs unde sunt apreciate aparitiile insolite si unde primeaza factorul geopolitic, dar m-am incapatanat sa-l consider un festival international de muzica, unul care rasplateste valoarea unei compozitii muzicale.
Ma uit la Eurovision din trei motive: pentru spectacolul de televiziune grandios pe care il pun de fiecare data in scena gazdele, pentru muzica pe care n-as auzi-o in alta parte si ca sa-i sustin pe reprezentantii nostri, oricine ar fi ei. M-am obisnuit cu faptul ca orice editie este formata din doua parti distincte: partea mai romantica, formata din cele 26 cantece interpretate de tarile participante si cea pragmatica, in care statele isi acorda voturi, de cele mai multe ori pe criterii subiective. Continuă lectura

