Cea mai mare dintre echipele mici a castigat Euro 2016

Avem o campioana europeana la fotbal in premiera: Portugalia, care a invins tara-gazda, Franta, in finala EURO 2016, dupa prelungiri, cu 1-0, prin golul rezervei Eder, intr-un scenariu, parca, in oglinda cu turneul din 2004. Atunci, invingatorii de aseara, pe atunci gazde, erau invinsi de Grecia, in cea mai mare surpriza din istoria CE. Dar cred ca aici se opresc asemanarile dintre cele doua evenimente.

Este, de fapt, primul mare titlu castigat de una dintre cele mai constante echipe nationale ale fotbalului european (cu patru semifinale in ultimele cinci editii si o prezenta obisnuita la turneele finale), dar care nu traise pana acum bucuria cuceririi unui trofeu. O tara cu traditie la fotbal, care i-a dat lumii pe Eusebio, Figo, Rui Costa, Deco, Fernando Couto sau Pauleta. Cred ca putem vorbi de cea mai mare echipa dintre cele considerate mai mici. Nu are valoarea sau imaginea Germaniei, Italiei sau Spaniei, dar nici prea departe de ele nu este.

O echipa care graviteaza in jurul vedetei sale, Cristiano Ronaldo, care, insa, a iesit aseara prematur din joc, accidentat, ceea ce cred ca i-a indarjit pe coechipierii lui, i-a mobilizat suplimentar. Astfel, ei au rezistat in fata Frantei, care a ratat marile ocazii ale finalei si l-a facut erou pe Rui Patricio, portarul advers, si, una peste alta, parea sa aiba toate datele pentru a castiga meciul si, totodata, competitia. Dar aceasta echipa nu inseamna doar Ronaldo, aveau multi sa descopere, aici se impletesc talentul si dorinta de afirmare a unui Renato Sanches, Joao Mario sau William Carvalho cu experienta lui Pepe, Nani sau Ricardo Carvalho.

Apropo de tineri, echipa sub 21 de ani a pierdut finala Europeanului de anul trecut, in fata Suediei, la 11 m, iar din lot faceau parte, printre altii, W. Carvalho si J. Mario, componenti de baza ai nationalei mari la Euro 2016. Asadar, echipa are si viitorul asigurat, fiindca pepinierele locale produc mereu viitoare staruri ale fotbalului, care sa fie vandute pe sume mari la cluburile de elita ale Europei.

E clar ca si norocul a jucat un rol important, deoarece evenimentele s-au succedat in asa fel incat Portugalia a ajuns in fazele eliminatorii cu doar trei egaluri , in optimi si sferturi au castigat dupa prelungiri si/sau lovituri de la 11 m, iar in semifinale au intalnit una din revelatiile editiei, Tara Galilor. Dar asta nu le ia din merite fotbalistilor lusitani, fiindca, in sport, cand valorile sunt apropiate, echipa care castiga mai poate avea de partea ei, pe langa valoare, si sansa. A fost inca o dovada ca fotbalul nu e vreo proiectie infailibila pe calculator, oricand surprizele se pot produce.

Pe final, inca un detaliu: Mai tine cineva minte ca parcursul Portugaliei in calificarile pentru Euro 2016 a inceput cu o infrangere pe teren propriu, 0-1 cu Albania? Si iata-i unde au ajuns. Sa speram ca si Romania va merge pe un drum nou cu noul selectioner german si va face din esecul cu aceeasi Albanie, de la Euro doar o amintire neplacuta.

 

Ce astept de la Romania la Euro 2016

Azi incepe in Franta a 15-a editie a Campionatului European de fotbal si pentru prima data dupa 8 ani, va participa si nationala Romaniei care, dupa cum stiti, va juca in grupa A, impotriva tarii gazda, Elvetiei si Albaniei.

Chiar daca a fost obtinuta dintr-o grupa accesibila, chiar daca actuala generatie nu mai are jucatori de valoare, iar jocul „tricolorilor” nu este unul atragator, aceasta calificare la EURO 2016 ne-a bucurat pe noi toti, suporterii nationalei, ai fotbalului romanesc, chiar asa intr-un declin accentuat, asa cum e in momentul de fata.

Mie, unuia, mi-era dor de serile acelea care ne aduna la un loc, care ne provoaca sa comentam, sa reactionam puternic la fazele din jocurile alor nostri, de frenezia care invaluie un meci mare al Romaniei. Ne-am uitat anii astia la turneele finale ca la un spectacol fotbalistic de clasa, dar unii dintre noi s-or fi intrebat: ar fi avut loc si Romania aici? Ar fi avut sanse la victorii sau s-ar fi facut de ras?

De data aceasta, Romania este parte integranta din acest eveniment major si are mai multe sanse ca oricand sa se afirme, sa lupte pentru a lasa o impresie favorabila pe scena europeana si sa creeze amintiri placute suporterilor, fie ei aflati pe stadion sau de acasa: are o grupa potrivita, poate beneficia de noul format al C.E. si va juca, in premiera, in meciul de deschidere, impotriva tarii gazda, iar primul meci la un campionat starneste interes pretutindeni, oricine ar juca.

De la ultimul Euro jucat, s-au schimbat multe, mai degraba in rau. Am schimbat de trei ori selectionerul si dupa alegerile facute, am ramas cu impresia ca batem pasul pe loc, s-au retras liderii generatiei anterioare, Mutu si Chivu, jucatorii de azi nu prea prind postul de titular la echipele din strainatate unde joaca, echipe intregi din fotbalul intern s-au desfiintat sau sunt in pragul colapsului.

Si totusi, iata-ne aici, asa cum am visat, din nou la un turneu final, primul cu 24 de echipe si unde actuala generatie este datoare sa-si joace sansa de a intra in istorie. Sa-i fim alaturi si sa ne bucuram de sarbatoarea fotbalului continental, de azi incepand, pentru fix o luna!

O noua finala spaniola plina de emotii

Real Madrid a castigat pentru a 11-a oara Liga Campionilor, performanta pe care nu a mai atins-o niciun club din Europa. Cel mai bogat club din lume s-a impus din nou in cea mai valoroasa competitie de fotbal de pe continent. Realul ne-a aratat, in finala de sambata, ca are nu doar jucatori de mare valoare, ci si noroc, care i-a fost alaturi si in fazele eliminatorii, acolo unde n-a intalnit echipe de top, precum adversara ei, Atletico, de exemplu dar si-n finala de la Milano.

Si mai are un antrenor, Zinedine Zidane, care impune respect datorita carierei extraordinare pe care a avut-o, dar pe care acest trofeu nu-l transforma, instantaneu, si intr-un  mare antrenor, deoarece, fiind la inceputul carierei, mai are multe de demonstrat. Totusi, Zidane a intrat deja in istorie, ca al saptelea antrenor care castiga Cupa si ca antrenor si ca jucator dar si primul care castiga ca jucator, principal si secund.

Se spune ca la echipele intesate de staruri ale fotbalului mondial, precum Real, Barcelona, Bayern, PSG etc., rolul antrenorului e minor, fiindca, prin valoarea lor si prin faptul ca-si unesc fortele spre atingerea obiectivelor, fotbalistii pot juca si singuri. Eu nu cred ca e chiar asa, un antrenor mare stie sa scoata maximum de la jucatorii pe care ii conduce dar si din combinatia de personalitati si orgolii din echipa sa. Vom vedea daca Zidane va reusi sa confirme acest succes cu care si-a inceput cariera.

Dincolo, e cu totul altceva. Atletico a pierdut, din nou, in fata Realului, intr-o finala europeana, la doar doi ani distanta. Au consolarea ca ii inving sistematic in campionat (Real a castigat un meci din ultimele zece cu ei in La Liga), dar, poate ar da din victoriile interne pentru un succes european. Atletico e antrenata de cinci ani incoace, de Diego Simeone, care m-a facut sa il admir pentru pasiunea arzatoare cu care isi conduce echipa.

Este o echipa care s-a ridicat foarte mult in ultimii ani, cand a reusit sa incurce granzii Real si Barcelona si care, desi e recunoscuta pentru forta defensiva, a aratat o fata mult mai agreabila, mult mai ofensiva. E genul de formatie care trebuie sa munceasca foarte mult pentru ceea ce obtine si care s-a reconstruit mereu, dupa ce i-au tot plecat din jucatori (mai ales atacanti). Este o echipa care se da greu batuta si ca acum doi ani, ca si acum, doar soarta a ingenuncheat-o.

 

Ce inseamna succesul lui CSM Bucuresti in Liga Campionilor

CSM Bucuresti a reusit o performanta istorica, prin castigarea Ligii Campionilor la handbal feminin, anunta toate buletinele de stiri. Dar ce inseamna asta, cu adevarat?

Eu cred ca este cel mai important rezultat al sportului romanesc de echipe dupa 1989, tinand cont de nivelul competitiei, de adversarele infruntate si de faptul ca nicio alta formatie din Romania nu a mai ajuns atat de departe intr-un sport in aceasta perioada de timp. (Un succes asemanator este doar victoria Stelei in finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal din 1986). In 2010 Oltchim Rm. Valcea a mai ajuns in finala Ligii Campionilor, tot la handbal feminin, dar pe care a pierdut-o.

In plus, consider ca nu se va compara un sport de echipa cu unul individual, ca popularitate. Si ca tot vorbeam de fotbal, ganditi-va ce ar insemna azi sa castige o echipa din Romania Liga Campionilor  (e o utopie, stim cu totii). Dar cat s-ar vorbi despre asta? Zile in sir, poate saptamani. In acest caz, nu cred ca va rezista prea mult pe prima pagina rezultatul handbalistelor.

Acest rezultat nu e doar surprinzator, ci de-a dreptul miraculos. CSM a ocupat locul 4 din 6 echipe in grupa de calificare, era vazuta cu cele mai mici sanse dintre cele patru semifinaliste, era la prima participare in aceasta competitie, si a invins in finala un colos la handbalului, Gyor, chiar la el in tara, intr-o finala de neuitat, incheiata dupa aruncarile de la 7 m.

Handbalul romanesc traieste clipe de gratie, echipa nationala de fete a luat medalia de bronz la Mondiale, s-a calificat fara emotii la JO si, acum, o echipa de club a castigat cea mai valoroasa competitie din Europa. Iar astea sunt si meritele antrenorilor nordici, oameni cerebrali, mai calmi, care au umblat la psihicul jucatoarelor (sector fara de care nu se mai poate imagina performanta in ziua de azi) si au adus o alta mentalitate in sportul autohton.

Presedintele Federatiei Romane de handbal spunea dupa meci ca „va mai trece timp pana cand fetele isi vor da seama de ce au realizat, de magnitudinea performantei lor”. Poate nici noi, obisnuiti sa avem asteptari prea putin implinite de la fotbalisti, nu stim cum sa primim un asemenea rezultat la un sport la care traim constant bucurii, dar care nu a devenit, inca, sport national, cum spune o campanie a Federatiei, nu a reusit sa inlocuiasca sau sa concureze fotbalul in inimile suporterilor.

Carnavalul fotbalului

Joi incepe in Brazilia cel mai asteptat eveniment sportiv al anului: Campionatul Mondial de Fotbal. Pentru o luna, atentia intregii lumi se va indrepta spre meciurile din cele 12 orase-gazda ale CM. Va fi primul mare eveniment pe care „tara cafelei” il va organiza in urmatorii ani, fiindca in 2016 Rio de Janeiro va gazdui Jocurile Olimpice de Vara. Cu alte cuvinte, cele mai importante doua competitii din lumea sportului se vor disputa in Brazilia in urmatorii 5 ani.

Numai ca in Brazilia au avut loc frecvent proteste fata de organizarea CM, deoarece oamenii considera ca s-au cheltuit prea multi bani pentru aceasta editie a Mondialului, cand s-ar fi putut investi mai mult in dezvoltarea tarii si in imbunatatirea nivelului de trai. De altfel, inca de la Cupa Confederatiilor, de anul trecut, disputata tot in Brazilia, am constatat opozitia multor cetateni fata de evenimentele fotbalistice care urmau sa se deruleze in tara lor.

In alta ordine de idei, Brazilia ramane o tara unde fotbalul se bucura de o popularitate neatinsa in alte parti, este un cult. Este singura tara din istorie care a castigat cinci titluri mondiale de fotbal (ultimul in 2002) si care porneste si acum ca principala favorita a Cupei Mondiale pe care o si gazduieste. Dar echipe ca Spania, Argentina, Germania, Italia vor fi, ca de fiecare data, niste adversari puternici in drumul lui Neymar & co. spre titlul visat.

Personal, imi place entuziasmul care inconjoara fiecare editie a unui turneu final, m-a fascinat modul in care fiecare tara-gazda intelege sa-si promoveze imaginea si cultura prin organizarea unei asemenea competitii de mare anvergura. Ma bucur sa aflu informatii referitoare despre tara unde se deruleaza Cupa Mondiala, pe care mass-media le ofera cu generozitate manifestandu-si, cu aceasta ocazie, interesul pentru explorarea acelui teritoriu. Cu atat mai mult daca editia din acel an are loc in afara Europei (cum a fost cazul editiilor din 2010 si de anul asta).

Si acum imi aduc aminte cum citeam, odinioara, in reviste de sport, despre Brazilia si specificul ei. Mi-au ramas in minte relatarile despre „pauperitatea favelas-urilor”, despre pericolele pe care le prezinta aceasta tara despre care cred ca unii dintre noi avem o imagine ideala formata din plaje insorite, dansatori de samba si multa veselie.

Altfel, voi cu cine tineti, aveti vreo favorita? Puteti paria pe site-ul YEPP.RO pe rezultatele partidelor si puteti castiga numeroase premii.

Este tineretea un avantaj?

In aceasta saptamana s-au produs doua evenimente care au redeschis discutia despre tinerii care ajung in functii importante: in primul rand, noul guvern include si numele unor nou-veniti, practic niste necunoscuti, care par sa fie investiti cu incredere din partea opiniei publice, in principal, datorita acestei insusiri care va trebui, insa, dublata de valoare. In al doilea rand, alegerea unui tanar de 29 de ani in fruntea Federatiei Romane de Fotbal, privit ca fiind candidatul anti-sistem, cu viziuni largi si o abordare diferita a fenomenului,  fata de predecesorul sau.

Personal, am auzit multe persoane care isi doresc o implicare mai semnificativa a tinerilor in diverse domenii de interes: politica, administratie etc. Acestea spera ca nou-venitii vor reusi, in timp, sa schimbe mentalitati, sa conduca spre progres institutiile pe care le conduc, datorita avantului tineresc, limpezimii mentale, energiei pe care o afiseaza si, nu in ultimul rand, dorintei de a aplica ceea ce au invatat. (N.B.: nu generalizez).

Dar asta e suficient? Bineinteles ca nu. Toti vin cu un dezavantaj care le este reprosat imediat: lipsa de experienta. Dar cum pot sa o castige daca nu incep de undeva? E dilema cu care se confrunta toti aceia care isi cauta un prim loc de munca in zilele noastre. E ca un cerc vicios in care ne invartim cu totii. Apoi, tinerii cu idei bune ar trebui ajutati sa le puna in practica si consiliati periodic de cei maturi. Dar asta e doar teorie si stim cu totii ca nu se intampla prea des asa si ca incepatorii au de infrant opozitia celorlalti.

Si atunci, cu ce ramanem? Doar sa salutam patrunderea unor minti luminate intr-un sistem invechit si sa le dorim sa-l imbunatateasca si sa reziste la presiuni? E putin. Dar, mai inainte de toate, cred ca ar trebui sa facem in asa fel incat noile generatii sa nu mai ia calea strainatatii, la terminarea studiilor.

Nationala captiva

Au trecut cateva zile de la meciul Romania- Grecia, in urma caruia nationala de fotbal a ratat calificarea la CM din Brazilia, dar ecourile nu s-au stins inca. Ba mai mult, apar detalii despre atmosfera tensionata din interiorul lotului.

Asadar, s-a spart balonul. Cel care l-am umflat cu speranta de a vedea echipa nationala la Mondiale, dupa 16 ani, cu incurajarile noastre din suflet, cu dorinta ca baietii sa realizeze o performanta care le-ar fi schimbat, in primul rand lor, definitiv cariera si, apoi, noua starea de spirit.

Atat de mult mi-a placut abordarea plina de optimism a presei, chiar daca era marcata si de un interes propriu. Am gustat din plin aceste momente de frenezie printre suporteri (recunosc, unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa ajungem la baraj), pe care nu le mai traisem demult si regret ca ele n-au fost sustinute de o prestatie multumitoare a jucatorilor.

Ceea ce s-a vazut pe stadion inaintea inceperii jocului ne-a facut sa ne intrebam ce ar fi daca am avea o nationala pe masura inflacararii sustinatorilor ei. Fie ca au fost pe Arena Nationala, fie ca au ramas in fata televizoarelor, microbistii romani au crezut ca, in ciuda tuturor obstacolelor, echipa va obtine victoria si mult dorita calificare.

Astazi, insa, nationala este sechestrata. De un selectioner invechit in gandire, care intretine conflicte cu jucatori exponentiali si fara abilitati de psiholog, atat de necesare azi, de o federatie care l-a dat afara pe acesta pentru a-l aduce inapoi ulterior, cu care a incheiat un contract dezavantajos si care nu pare preocupata de viitorul fotbalului romanesc, de interese meschine ale unor impresari etc.

Cand toate acestea vor fi schimbate, nu vom mai trai seri care, in loc sa fie ca un Revelion pentru microbisti, se transforma in nopti pline de amaraciune.

Frustrari, iluzii si deziluzii

Am observat ca ori de cate ori Romania inregistreaza un esec, fie la fotbal, fie in orice alt domeniu, apar pe internet si persoane care, parca, au o satisfactie nascuta din parerea proasta despre tara in care traiesc. Un sentiment pe care l-am numit „o bucurie a destramarii”. Orice nereusita le valideaza inca o data viziunea pesimista despre viitorul locului in care isi duc viata. Este un fel de ” ati vazut ca nu suntem buni de nimic?”

Eu nu impartasesc astfel de sentimente, nu cred ca suntem chiar „cei mai prosti din curtea scolii”. Sunt, insa, de acord ca avem toate motivele sa fim nemultumiti de lucrurile care nu merg cum trebuie in tara, avem carente de civilizatie care se vad in clasamente care nu ne onoreaza, suntem in urma tarilor occidentale la multe aspecte. Dar pe mine nu m-a incercat niciodata sentimentul asta de autodenigrare si m-am intrebat de ce l-ar simti cineva. Schimbarea poate incepe de la fiecare. Suna a lozinca, dar poate fi aplicabil.

Am ajuns la concluzia ca aceia care au astfel de trairi sunt oameni care asteapta o schimbare, isi doresc o imbunatatire a aspectelor care ii supara. Sunt oameni trecuti prin niste experiente neplacute, care nu mai au nici entuziasmul adolescentilor, nici nu mai cred ca merita sa-si investeasca sperantele, de teama ca ar putea fi din nou dezamagiti si prefera sa se manifeste astfel.

Nu mai au puterea sa se bucure de un succes al unor compatrioti, fiindca el n-o sa le schimbe opinia generala. Pentru ei e doar o picatura intr-un ocean.

Invazia nemtilor

Returul semifinalelor Ligii Campionilor a confirmat ceea ce deja se profila dupa prima mansa. Vom avea prima finala de Liga disputata intre doua echipe germane: Bayern Munchen si Borussia Dortmund. Astfel, cele mai puternice echipe din Germania isi vor disputa cel mai ravnit trofeu pe data de 25 mai, la Londra, pe noul  „Wembley”.Bayern este la a treia finala in patru sezoane, in vreme ce Borussia, doar la a doua din istorie (prima in 1997, castigata)

Anglia a avut finala ei in CL (2008), Italia la fel (2003) chiar si Spania (in 2000). Este randul Germaniei s-o aiba anul asta si, astfel, cele patru mari puteri ale fotbalului la nivel de club vor avea cate o finala de Liga 100 % a lor. Ar mai fi Franta, dar nu cred ca vom vedea curand un „ultim act” intre doua formatii din Hexagon, nu au puterea si valoarea echipelor din celelalte patru tari.

Bayern a castigat foarte clar (4-0 la Munchen, 3-0 in deplasare) dubla cu o Barcelona sub asteptari, slabita, macinata de probleme de efectiv. Dar, mai presus de toate, Bayern a aratat o superioritate categorica in joc si o pofta insatiabila de a marca (asa cum a fost, cel putin anul asta si in Bundesliga si in UCL). Si anunta sa nu se opreasca aici, pentru sezonul viitor,  l-au acontat deja ca antrenor pe Guardiola si anunta alte achizitii spectaculoase. Totusi, Barcelona ramane cea mai buna echipa a ultimului cincinal, iar ceea ce au realizat in acest timp le va asigura fara dubii locul in istorie.

Dortmund a avut emotii pe finalul returului de la Madrid, cand Realul a marcat de doua ori, dar s-a calificat datorita stralucitoarei victorii din tur (4-1), obtinuta intr-un sezon in care a avut si alte prestatii entuziasmante. O trupa tanara, plina de ambitie, cu un joc estetic, condusa de un antrenor charismatic, care isi bucura de fiecare data spectatorii. Generatia care castiga in ’97 Liga, a lui Moller, Riedle, Ricken, Chapuisat etc. are acum demni urmasi.

Cel mai inalt oras din lume

Dupa ce am gasit un articol interesant intr-o revista despre orasele aflate la cea mai mare altitudine din America Latina si deunazi, am citit despre peripetiile fotbalistilor argentinieni la un meci recent, disputat in Bolivia (de unde si gluma ca jucatorii de acolo isi folosesc cel mai bine avantajul terenului propriu) mi-am dat seama ca viata in aceste conditii ar merita studiata mai bine.

„Sa traiesti la inaltime, la propriu, poate fi destul de dificil, avand in vedere in principal conditiile meteorologice. Totusi, in aceasta zona geografica exista foarte multe orase situate la inaltimi la care aerul devine rarefiat, facand traiul dificil. Dar chiar si asa, oamenii s-au obisnuit si nu ar pleca de acolo niciodata.

Astfel, La Rinconada din Anzii peruvieni este orasul situat la cea mai mare altitudine din lume, 5.200 metri deasupra nivelului marii, record omologat de catre reprezentantii Cartii Recordurilor.oraselul cu 11.000 de locuitori este situat pe un ghetar permanent. Economia oraselului este alimentata, aproape în întregime, de către mina de aur din apropiere.  Din pacate, in aceasta zona primeaza mineritul ilegal, copiii fiind folositi in traficul de aur si in munca de minerit”

Pentru mai multe informatii si fotografii, cititi articolul acesta.