S-a deschis cutia Pandorei

Retinerea Elenei Udrea pentru 24 de ore a generat, in randul opiniei publice, acelasi gen de reactii ca si in celelalte cazuri de politicieni celebri care si-au pierdut libertatea, fie ca au fost retinuti o noapte, fie ca au fost condamnati definitiv de o instanta (Nastase, Becali, Voiculescu etc.) Lumea nu tine cont, nu face diferenta intre termenii rostiti pe la televizor, ea stie doar ca aceia pe care ii antipatizeaza, pe care ii considera corupti, platesc pentru ce au faptuit. M-am convins ca oamenii reactioneaza emotional, o fac in baza unei imagini formate in timp despre o anumita persoana si, atunci cand o vad la ananghie, se simt razbunati. E tot un fel de a te bucura de raul altuia.

Uitati-va doar la cazul Udrea. Bogatia afisata ostentativ si despre care lumea s-a indoit mereu ca a fost dobandita licit, aroganta manifestata in public, una de care parca se molipsesc toti politicienii ajunsi in sferele inalte ale puterii, n-au putut sa fie tolerate intr-o tara unde multi oameni traiesc la limita subzistentei. Acestea nu sunt niste infractiuni trecute in Codul Penal, dar sunt de ajuns ca opinia publica sa o condamne inca inainte de a se pronunta o hotarare judecatoreasca. Oamenii isi pun intrebari legitime, de genul: „Eu de ce nu pot sa fac, muncind cinstit, banii pe care-i are cutare?” si cum nu gasesc raspuns, trag repede concluzia.

Altfel, scandalul amorsat de Elena Udrea, odata cu dezvaluirile pe care le-a facut, pare a se fi intors impotriva ei. Chiar de-ar fi adevarate doar o parte dintre acuzatii, ele n-au putut fi crezute, in lipsa unor probe, dar si pentru ca persoana care le-a emis nu prea mai poate fi credibila, mai ales ca a inceput sa incrimineze un sistem din care a facut si ea parte, doar dupa ce a fost pusa ea insasi sub acuzare.

Am vazut ca in ultimele saptamani s-a deschis o adevarata cutie a Pandorei in politica romaneasca, iar analistul politic Emil Hurezeanu considera ca „Suntem la începutul unei suite impresionante de scandaluri și opinia publică din România va fi zguduită de descoperiri” . Asta inseamna ca, prin actiunile DNA, acum indreptate asupra perioadei 2008-2012, vom ramane din nou uimiti de cat de mari sunt dimensiunile coruptiei si cat de larg este ea raspandita, indiferent de culoarea politica.

Pot cumpara banii orice?

Pornesc de la exemplul Qatarului, care a organizat campionatul mondial de handbal masculin in acest an si a facut-o la cel mai inalt nivel, investind sume uriase: in jur de 650 milioane euro pentru trei sali de sport ultramoderne si naturalizarea mai multor jucatori de valoare, pentru crearea unei echipe redutabile, care sa se bata de la egal la egal cu granzii Europei, intr-o tara fara traditie in sportul de performanta, dar si multumita unui regulament permisiv.

Din cate am putut vedea pe Internet, Mondialul a fost un eveniment impresionant, o demonstratie de forta financiara, o campanie puternica de promovare a acestei tari. Echipa astfel formata a uimit pe toata lumea, dupa ce a ajuns in finala competitiei pe care a si gazduit-o, acolo unde a pierdut in fata Frantei, noua campioana mondiala, care a castigat al cincilea titlu din istorie.

Acest stat, unul dintre cele mai bogate din lume, datorita resurselor sale considerabile de petrol si gaze, a devenit, in ultimii ani, un punct important pe harta sportului mondial, dupa ce a primit dreptul de organizare a catorva competitii sportive importante, printre care si CM de fotbal, din 2022, o desemnare, la randul ei, marcata de un scandal de coruptie la nivelul FIFA. Mai mult, emiratul din Golf investeste serios in infrastructura sportiva, dupa ce a construit un centru sportiv de excelenta si vizeaza si alte proiecte de anvergura.

Totusi, performanta selectionatei Qatarului la editia de pe teren propriu a starnit multe discutii: in conditiile in care s-au aliniat la start echipe nationale, care aduna cei mai buni jucatori din tara respectiva, echipa tarii-gazda a prezentat, in mare masura, un lot format din jucatori „cumparati” din alte state, convinsi sa joace sub culorile qatareze si platiti regeste precum si un antrenor strain foarte cunoscut, cu un palmares remarcabil. E corect fata de restul formatiilor? Poate o echipa mediocra sa devina o forta, daca are suficient de multi bani, sa-si cumpere succesul si faima in sport?

Este un exemplu de urmat? As zice clar ca nu. Poti cumpara multe cu bani, poti deveni influent, dar poate ca e mai bine sa se pastreze anumite limite. A devenit sportul o afacere in ultimii ani, e clar pentru toata lumea, dar sper ca n-am ajuns in stadiul acela in care sa nu mai beneficiem de o competitie, pe cat posibil, onesta, in care pasiunea si efortul individual sa prevaleze.

 

Dincolo de sticla

Ma gandesc demult sa scriu asta, dar am tot ezitat. Faptul ca ne uitam mult la TV (prea mult, conform unor studii) ne-a facut sa luam de bun tot ce aflam de acolo, ceea ce nu mi se pare chiar indicat, pentru ca sunt cazuri in care asa-zisele informatii sunt, de fapt, niste simple speculatii. Din aceasta cauza, unii dintre noi si-au facut idoli din unii realizatori de emisiuni, ajunsi veritabili formatori de opinie si ne dam seama ca, vrand-nevrand, afirmatiile lor ne influenteaza modul de gandire. Pentru multi, expresia „am auzit la televizor” inca mai reprezinta o garantie a veridicitatii unei stiri.

Apropo de stiri, citeam mai demult intr-o carte urmatorul pasaj: „Suntem bombardati cu stiri. Este un pacat al furnizorului dar si al consumatorului. Vrem sa fim la curent, sa cunoastem cele mai recente evenimente, pentru ca unele ne privesc direct, ne afecteaza modul de trai, viata de zi cu zi sau contin un inedit pe care il discutam in cercul apropiatilor”. 

Personal, imi place sa ma pun in tema zilnic cu noutatile. Ma simt de parca as deschide o fereastra care ma desparte de o lume fascinanta, cu povesti dintre cele mai diverse, fie mai vesele, fie triste (mai degraba), pe scurt o reflexie a vietii cotidiene pe Pamant. Daca reusesti sa desprinzi faptele care prezinta interes de zgomotul de fond cotidian, informatiile semnificative de cele de umplutura si incerci sa-ti largesti orizontul, aratandu-te interesat si de ce se petrece peste hotare, ti-ai putea face o imagine despre societatea in care traiesti.

Altfel, cunosc si persoane care nu urmaresc stirile, carora nu li se pare ca pierd ceva important, daca ii intreb: „Cum, nu stii de…?”, dar nu-i judec.  Printre ei or fi si aceia care zic ceva de genul: „cu cat esti mai cultivat, cu atat mai putin te uiti la televizor”. Stiu, privitul la televizor e cronofag, la fel ca si internetul, dar raman la ideea ca, desi si-a mai pierdut din audienta, televiziunea nu si-a pierdut din importanta. Trebuie doar sa stii sa alegi din atat de bogata oferta.

Lectia de (in)toleranta

Am urmarit cu interes dezbaterea iscata dupa atentatele de la Paris si mi s-a parut una extrem de interesanta dar si provocatoare. Pornind de la controversa privind limitele libertatii de exprimare, pana la discutia despre fenomenul terorist, toate acestea m-au facut sa reflectez si sa-mi pun diverse intrebari.

Pentru ca primul atac a vizat saptamanalul satiric Charlie Hebdo, care publica niste caricaturi considerate drept ofensatoare la adresa profetului Mohamed, presa din intreaga lume a luat-o personal, ca pe un atac la libertatea de exprimare si la esenta functionarii breslei lor. De aceea, multe dintre articolele de opinie citite in ultimele zile au abordat intr-o maniera subiectiva problema.

Din punctul meu de vedere, in dezbaterea de care vorbeam la inceput, s-au inscris doua tabere: prima apara fara retineri dreptul ziaristilor de a se folosi de sansa de a se exprima liber in orice fel doresc, chiar daca asta poate aduce atingere valorilor de baza ale unei comunitati. Altfel spus, nu mai exista subiecte tabu, nici macar religia. Cea de-a doua ii blama pe aceia care satirizeaza gesturi, moravuri sau credinte. Mai mult, acestia spuneau ca uciderea caricaturistilor francezi a fost o pedeapsa pentru indrazneala de a lua in ras simboluri islamice.

Totusi, majoritatea a cazut de acord ca nimic nu justifica o crima si ca nu astfel nu se rezolva conflictele de acest gen. Chiar asa stand lucrurile, n-am putea intelege fanatismul teroristilor care au recurs la solutia extrema, pentru ca nici nu avem bagajul de informatii esentiale pentru asta, apartinem de civilizatii diferite. Lumea noastra e mai liberala (sau mai libertina, ar zice unii), mai evoluata, poate mai toleranta. Avem capacitatea de a trece peste o gluma, fie ea si mai deplasata, dar si sa ironizam la randul nostru, sa cautionam diverse defecte ale societatii. Iar daca ne simtim jigniti de ceva, reactionam civilizat.

N-am citit pana acum revista Charlie Hebdo, nici nu stiam de existenta ei pana acum o saptamana, dar din caricaturile reproduse in ultimele zile in mass-media mi-am facut o imagine despre ea. Admit ca iti trebuie o anume ascutime a mintii sa creezi astfel de desene, dar unele nu m-au amuzat, ba chiar mi s-au parut de prost gust. Dar ceea ce pentru unii a fost exagerat, pentru altii a fost un act artistic. Fiecare trebuie lasat sa se manifeste. Pana la urma, totul tine de cat de departe este limita fiecaruia de toleranta. Asta e marea lectie pe care eu am invatat-o.

 

Cum a castigat un politician cvasi-cunoscut alegerile: Klaus Iohannis

Alegerile prezidentiale au avut parte de un deznodamant imprevizibil: Klaus Iohannis a castigat cel mai important scrutin al anului in dauna premierului Victor Ponta si va fi presedintele Romaniei pentru urmatorii cinci ani. Analize referitoare la victoria lui Iohannis s-au tot facut, eu vreau sa spun aici ce mi-a atras mie atentia  in aceasta campanie.

In primul rand,votul negativ a triumfat din nou, a fost un vot cu caracter pronuntat anti-PSD, alegatorii au sanctionat astfel guvernarea din ultimii doi ani si n-au vrut sa dea toata puterea partidului pe care il asociaza cu coruptia si cu baronii locali. Iar cei care n-au fost condusi doar de ideea „sa nu iasa celalalt” au optat pentru Klaus Iohannis pentru ceea ce le-a propus acesta: un politician care nu respecta tiparul cu care fusese obisnuit electoratul roman, un tip civilizat, diplomat, care nu si-a atacat adversarii pentru a se pune in sine intr-o lumina favorabila.

De altfel, in toti acesti ani, m-am intrebat cum se va comporta succesorul lui Basescu in aceasta functie, fiindca dupa zece ani cu presedintele-jucator care a divizat tara, imi doream un sef de stat mai putin conflictual, ci mai degraba conciliant. E posibil ca unii dintre cei care l-au votat sa-l fi vazut pe Iohannis ca detinator al acestor calitati, ca opus al lui Basescu.

Aici m-a frapat altceva: Despre Iohannis nu stiam mai mult decat ca a condus un oras mare si prosper ca Sibiul, fiind ales si reales din 2000 incoace. Toate defectele, punctele slabe pe care le-ar putea avea (ex. lipsa de experienta in politica mare) i-au fost trecute cu vederea. Din contra, unele dintre acestea i-au fost expuse publicului ca niste calitati sau, mai mult, ca pe niste virtuti, mereu contrapus rivalului sau in alegeri, Victor Ponta, care, desi e un politician mai tanar, a fost vazut ca un reprezentant al sistemului de putere care a condus si pana acum Romania.

Alegatorii si-au pus atat de multe sperante in Iohannis, incat sper sa nu-si dezamageasca prea tare numerosii sustinatori, odata cu trecerea timpului. N-ar fi pacat de atatea iluzii risipite? Altfel, ca sa vedeti ce inseamna destinul: Iohannis putea deveni premier in trecut (s-a opus Basescu), putea deveni vicepremier si ministru (s-a opus Ponta), acum va deveni presedinte, dupa ce l-a invins pe al doilea si  il va inlocui pe primul.

In al treilea rand, trebuie sa mentionez si aportul tineretului la victoria lui Iohannis. Mult mai activi ca altadata, tinerii si-au mobilizat prietenii de pe retelele de socializare la vot si apoi la manifestatii. Scandalul votului obstructionat din diaspora a fost doar scanteia care a aprins focul unei revolte consumate pe Internet. Mediul online s-a exprimat fatis anti-Ponta, inca din timpul campaniei si mi-a fost clar ca in ziua alegerilor, va fi atins apogeul acestor manifestari.

Cu aceasta ocazie, ei au aratat ca sunt uniti, bine organizati si stiu bine ceea ce vor. Astfel, „generatia Facebook”, cum a fost ea denumita de mass-media, n-a mai putut fi ademenita cu propaganda obisnuita, ceea ce i-a lasat in ofsaid pe cei care n-au inteles ca s-au schimbat timpurile, generatiile si, mai ales, mentalitatile.

Romanii, avizi de mari performante

Simona Halep a pierdut finala de la Roland Garros, in fata Mariei Sharapova, in trei seturi: 4-6, 7-6, 4-6. Astea sunt datele seci pe care, fatalmente, le va retine istoria. Insa, ceea ce vom retine noi toti, atat cei care i-am urmarit parcursul de pana acum cat si cei care au descoperit-o recent, este ca avem o mare sportiva care merita toata admiratia noastra.

„Oamenii pot sa uite multe: ce ai spus, ce ai facut, dar niciodata nu vor uita cum i-ai facut sa se simta” spune o vorba de duh. Iar Simona ne-a bucurat sufletul cu fiecare victorie, ne-a facut sa visam frumos cu fiecare meci si ne-a dat niste strasnice lectii de viata si de comportament in scurta-i, pana acum, cariera. A reusit sa poarte numele Romaniei prin lume, mult mai eficient decat orice politician si ne-a facut sa ne simtim importanti.

Astfel, s-a verificat inca o data ca romanii sunt atat de avizi de mari performante, pentru ca acestea le mai aduc cate o alinare, intr-o viata plina de greutati si, ori de cate ori apare un sportiv cu rezultate importante, se incoloneaza, cu mic, cu mare, pentru a-l sustine.

Finala de azi, care trebuie sa-l fi multumit si pe cel mai exigent spectator de tenis, prin angajamentul dovedit de cele doua jucatoare, a avut cateva momente de neuitat. Am vazut o Simona care n-a abandonat niciodata lupta, care la cel mai frumos punct al meciului ar fi fost in stare sa returneze de oriunde si care, daca isi va imbunatati anumite imperfectiuni ale jocului, va deveni jucatoarea ideala.

Felicitari, Simona! Ne bucuram ca te-ai ridicat dintre noi, ca amintesti mereu asta, desi Romania nu prea te-a ajutat la inceputul drumului tau. Si ca ne arati calea de urmat: munca, seriozitate si pasiune.

 

Cat mai conteaza educatia astazi?

Privesc la toate cele care se intampla in jurul meu si ma intreb: ce ai mai putea sa inveti un copil in ziua de azi, cum sa-l mai convingi de adevarul spuselor tale ca parinte cand vede si el cum se comporta adultii? Confruntat cu o lume de multe ori salbatica, un adolescent (sa zicem) vine cu o educatie formata, preferabil, in familie, cu niste valori insuflate de parinti, cu niste cunostinte despre lume si viata, dobandite fie de la cei mai in varsta, fie prin efort propriu.

Dar mai sunt toate acestea de actualitate? Eu vreau sa cred ca da. Inca mai sper ca buna-cuviinta si respectul fata de cei din jur nu sunt niste concepte invechite si ca evolutia lumii in care traim nu scade din importanta notiunilor invatate in „cei sapte ani de acasa”. Este de la sine inteles ca societatea contemporana se diferentiaza clar de cea pe care au prins-o parintii nostri, dar poate ca nu intr-atat de mult incat sa nu mai fie apreciate anumite trasaturi de caracter care definesc o persoana apreciata de ceilalti.

La fel de adevarat este ca astazi, avem cu totii senzatia ca smecheria, acest cuvant-umbrela care ascunde, in acelasi timp, si bune si rele, primeaza. Cei care stiu sa se descurce si sa scoata maximum din situatiile in care se afla sunt cei care au parte de succes atat in relatiile interumane cat si in activitatea pe care o desfasoara. Dar ce inseamna toate astea? Pentru fiecare dintre noi, altceva.

Omul modern nu are alta sansa decat sa se adapteze mediului in care traieste, dar ar fi ideal daca, in drumul spre implinirea personala, nu ar abdica de la principiile sale, daca nu ar uita sa fie omenos. Ce credeti, mai este posibil astazi?

Austria a castigat pe barba ei

Intotdeauna am fost constient ca Eurovisionul este un concurs unde sunt apreciate aparitiile insolite si unde primeaza factorul geopolitic, dar m-am incapatanat sa-l consider un festival international de muzica, unul care rasplateste valoarea unei compozitii muzicale.

Ma uit la Eurovision din trei motive: pentru spectacolul de televiziune grandios pe care il pun de fiecare data in scena gazdele, pentru muzica pe care n-as auzi-o in alta parte si ca sa-i sustin pe reprezentantii nostri, oricine ar fi ei.  M-am obisnuit cu faptul ca orice editie este formata din doua parti distincte: partea mai romantica, formata din cele 26 cantece interpretate de tarile participante si cea pragmatica, in care statele isi acorda voturi, de cele mai multe ori pe criterii subiective.

Un fenomen social privit cu umor: 1 Mai la mare

Este principalul subiect de discutie in aceste zile, a devenit un fenomen social imposibil de ignorat, este pretextul unor zile si nopti de distractie, in acceptiune tinereasca: ziua de 1 Mai si deschiderea sezonului estival pe Litoralul romanesc. Aceasta zi, de fapt Ziua Muncii, sarbatoare libera si, deci, zi libera (ciudat, nu?) este asteptata de tineri cu nerabdare si, mai ales, daca se asociaza cu alte sarbatori, ca anul trecut, sau pica spre finalul saptamanii, ca anul acesta, a ajuns prilejul ideal pentru o prima fuga la mare/la munte/oriunde altundeva in afara orasului de domiciliu.

Totusi, parca in virtutea unui spirit de turma, puhoaie intregi de adolescenti se indreapta spre destinatia dorita, Mamaia, Vama Veche, Costinesti etc. acolo unde, conform neobositilor reporteri tv, „se vor distra fara limite si vor trai fara inhibitii timp de cateva zile” (a se citi: vor bea fara masura si vor petrece de dimineata pana dimineata urmatoare, fara nici cea mai mica grija, poate nici chiar de ei insisi).

An de an, acestia sunt promovati pe toate canalele tv, dar eu astept intotdeauna relatarile cu cei care, bine abtiguiti, si, poate, fara a-si mai tine bine echilibrul, au. totusi, suficienta energie ca sa strige in microfonul reporterului: „Distractie la maxiiiim!” Asa o fi?

Conform unor studii, se pare ca suntem determinati psihologic sa ne luam unii dupa altii, sa repetam ceea ce fac si cei din jurul nostru (chiar daca ii cunoastem sau nu), uneori din dorinta de a ne integra intr-un grup, alteori doar ca sa impresionam, asa incat am ajuns la concluzia ca si aglomeratia de pe Litoral fix de 1 Mai are o explicatie.

Altfel, prognoza meteo anunta un timp ploios, dar parca deja o aud pe crainica tv anuntandu-ne: „vremea nefavorabila nu i-a oprit pe petrecareti sa continue distractia”. Pe ce bani, cui ii mai pasa? Sa curga bautura, zic!

 

Mai votati, baieti, mai votati…

Nu-mi place politica, sau cel putin nu cum este ea facuta la noi in tara. Urmaresc de cateva zile scandalul facut de presedintele Basescu si premierul Ponta si sunt dezgustat. Cred ca in nicio tara din Europa disputa politica nu este atat de josnica asa cum este cea din Romania. Primii oameni in stat se gratuleaza cu apelative de tipul „corupt”, „mincinos”, „mafiot”, „escroc” cu atata usurinta de parca si-ar zice: „salut, ce mai faci?” Tot ei se ameninta reciproc cu puscaria si promit sa dezvaluie tot soiul de potlogarii in care pretind ca este implicat celalalt.

Cu impunsaturile aproape zilnice dintre politicieni ne-am obisnuit, dar parca s-a depasit orice limita a bunului simt, daca mai poti pretinde asa ceva in politica. Iti vine sa te intrebi daca astia sunt oamenii care ar trebui sa ne conduca si, mai mult, ti-e rusine sa recunosti ca i-ai votat, daca ai facut-o.

Dar daca la cel mai inalt nivel al Puterii, discursul este plin de jigniri, de atacuri grosolane, ce speranta sa mai ai? Daca alesii isi consuma energia mai mult pentru a-si denigra adversarii si seamana doar ostilitate, doar nu ne asteptam ca in societate sa se culeaga buna intelegere si civilizatia.

Fiindca sunt incapabili sa inteleaga scopul pentru care au fost alesi si atributiile pe care le au in functiile ocupate, politicienii nostri se complac intr-o lupta de uzura in care conteaza doar cine tipa mai tare si in care se rostesc de multe ori afirmatii care iti dau impresia ca acestia se afla intr-o nesfarsita campanie electorala.

Dar, stati asa, tensiunea va continua, deoarece urmeaza campania electorala pentru alegerile europarlamentare (unde ma astept sa fie tot teme interne) si apoi marea batalie pentru Presedintie, atunci cand, stim cu totii, lupta pentru putere se va desfasura fara menajamente. Sa te tot duci la vot…

Apropo, va veti duce la vot anul acesta, la vreunul din cele doua scrutinuri?